Sare-n ochi
De mai bine de doi ani, oficialii județului Hunedoara se tot joacă „de-a v-ați ascunselea” cu investitorii, ba chinezi, ba polonezi, ba nemți. Din toate poveștile frumoase cu zâne și feți frumoși care vin călare pe cai albi ca să salveze economia județului, nu s-au materializat decât niște excursii prin China și mult abur aruncat în fața electoratului la ultima rundă de alegeri. Aberația maximă a fost atinsă cu câțiva ani în urmă, când prefectul Sorin Vasilescu susținea că investitori chinezi ar fi fost interesați, inclusiv de minele de cărbune din zona Brad. În aripa cealaltă a Palatului Administrativ, Consiliul Județean visa tot la ceva chinezi, dar care să ne cumpere oile și tot ce am învățat la școala primară că produce această dobitoacă: miei, lapte și lână. După mintea experților în economie ai Consiliului Județean, mai rămâneau doar căcărezele pe pajiștile hunedorene, dar ne umpleam de banii chinezilor și trăiam toți fericiți până la adânci bătrâneți. Poveștile frumoase, bune doar să mângâie urechile electoratului, nu au avut niciodată un final fericit. În momentul de față, mineritul de cărbune este cu un picior în groapă. Nici chinezii prefectului Vasilescu, nici polonezii sau nemții nu stau cu aparatele de resuscitare la capătâiul muribundului.
Doar cioclii numiți politic prin ministerele de la București așteaptă pregătiți să îngroape mineritul și cu el, un județ întreg. Pentru că odată cu minele de cărbune din Valea Jiului, două unități de producție a energiei electrice se vor duce de râpă și câteva mii de angajați vor îngroșa rândurile șomerilor. Dezastrul care se prevede în minerit și în industria energetică se va propaga pe orizontală într-o adevărată catastrofă economică ce va afecta grav județul Hunedoara. Lipsa de viziune și incapacitatea autorităților de a găsi, din timp, soluții pentru problemele economice grave ale județului a adus situația într-un punct fără ieșire. Nimeni nu va putea, peste noapte, să pună ceva în locul unităților economice închise. Dar după modelul celor 25 de ani de tranziție, nimeni nu va răspunde, pentru că județul Hunedoara a ajuns unul dintre cele mai sărace din țară.
De ce s-a ajuns în această situație disperată? Pentru că interesele politice au primat în raport cu interesele oamenilor care trăiesc în acest județ. Sub toate regimurile care au condus România în ultimii 25 de ani, atât companiile miniere, cât și cele energetice au fost sinecuri pentru oamenii de partid. Au fost adevărate vaci de muls bani pentru clasa politică. Directorii, liderii de sindicat, șefii de secții sau mine, președinții de partid s-au îmbogățit, furând fără jenă din firmele cu capital de stat care înregistrau pierderi uriașe, acoperite din banii contribuabililor. Toată activitatea acestor unități economice era controlată politic. Nu a existat nicio strategie de dezvoltare sau eficientizare. Sau dacă au fost scrise, acestea un au fost aplicate niciodată. La nivelul conducerii județului au lipsit cu desăvârșire strategiile economice. Instituțiile subordonate Consiliului Județean, care ar fi fost abilitate să se ocupe cu dezvoltarea economică, au fost „mobilate” cu indivizi fără idei, puși acolo doar ca răsplată pentru că au cărat, sârguincios, câte o servietă, sau au lipit cât mai multe afișe în campania electorală. Întreaga economie a județului s-a dezvoltat doar în jurul cercurilor de interese din zona politică. Creditele care au fost luate nu s-au materializat în investiții cu potențial de creștere economică, ci în obiective construite scump, în așa fel încât tot mai mulți politicieni să rămână cu comisioane grase. Situația județului Hunedoara este disperată, de la nord la sud bate un vânt crunt de sărăcie și nu există în zona de decizie niciun personaj capabil să-l oprească.
