Sare-n ochi
Scoţienii au ales: rămân în Regatul Unit – 54% au votat împotriva independenţei. Oamenii au ascultat ambele tabere, au evaluat, au mers la referendum şi toată lumea merge înainte. Acestea sunt faptele şi nimic mai mult nu se poate cere de la o democraţie. Ce e de remarcat – în România: lipsa totală de scrupule cu care „analiştii” au încercat să facă paralele între noi şi scoţieni. O parte a mass-mediei şi-a pus poalele-n cap, de parcă ardelenii ar fi făcut un astfel de referendum – şi noi, vai de capu’ nost’, n-am fost în stare nici măcar să aplicăm rezultatele referendumului cu 300 de parlamentari, darmite…Să faci analogii între părţi ale României şi independenţa clamată de Scoţia e un fapt inutil şi periculos. O să vedeţi că orice dezbatere despre descentralizarea atât de necesară nouă va începe cu o liturghie vizavi de scoţieni. O să vedeţi politicienii suflând şi-n iaurt înainte de a face ceva cu ciorba numită redistribuirea onestă a bugetului central. O să ni se reproşeze, nouă, ardelenilor, că avem alt ADN al românităţii şi ne vor elibera – din patru-n patru ani – pedigree cu ştampilă de la Casa Poporului.
Mă uitam la televiziunile de ştiri şi nu-mi venea să cred: unora parcă le părea rău că iureşul independentist nu e la noi. Breaking-news-uri scremute, transmisii din Secuime, semi-dezbateri cu pistolul pe masă – tot ce-au învăţat din propaganda de dinainte de ’89 era acum ştire de prime-time: ca şi cum Transilvania ar fi un sac de ciment şi cineva l-ar căra cu roaba spre alte zări…Or, dacă vrei o ţară modernă, trebuie să înveţi să resetezi prezentul – după ce te-ai certat cu cineva, ce faci? Îţi înveţi copiii să urască trecutul tău neîmplinit sau le arăţi cum să-şi facă un viitor mai bun, al lor? Suntem mai buni decât ăia care şi-au dat în cap în ’90 şi apoi s-au purtat ani prin tribunale? Mai buni decât ăia care-şi asmut copiii împotriva rudelor, decât ăia care se taie cu săbii şi pe care apoi îi culeg mascaţii? E bună sărbătorirea asta râncedă a încrâncenării? România nu e Regatul Unit şi Transilvania nu e Scoţia. Poate pare paradoxal, dar nimeni – în afară de naţionaliştii spumegânzi – n-a pus vreodată în discuţie caracterul indivizibil al statului român. Şi aici e o şmecherie: tu ceri o distribuţie mai corectă a banilor colectaţi la Centru şi Centrul îţi răspunde că eşti radical. Tu ceri respectarea tradiţiilor şi a culturilor care împlinesc România – şi liderii României te fac separatist. Ceri identitate şi primeşti şuturi de la ministere. Baiu’ nostru e că alegem lideri sterpi: nu sunt în stare să vadă că diversitatea împlineşte o ţară, nu au atâta bibliotecă în spate să ştie că România e cu atât mai bogată, cu cât mai multe culturi poate să celebreze. Eşti de atâtea ori om, câte limbi ştii să vorbeşti – e la fel şi în cazul ţărilor… Cred că, deşi suntem în NATO şi în Uniunea Europeană, ori nu înţelegem mare lucru din apartenenţele astea, ori am făcut din ele o simplă floare la rever. Suntem pe cale să facem ciomag din libertăţile fundamentale, ciomag de dat în cap ălora care clamează aceleaşi drepturi ca ale noastre – şi le dăm în cap pentru că par diferiţi: parcă am luat tot ce e mai rău din Europa – mai puţin poate Golfurile la mâna a doua, din „Jermania”. Dacă politicienii noştri ar visa un pic la propria ţară, sunt sigur că altfel ar sta lucrurile. Dacă nu şi-ar mai pune înainte buzunarul, dacă rudele lor n-ar mai avea certificat de supra-români, dacă ar pune semnul egal între petrol, păduri, aur, cupru, pământ şi educaţie, sănătate, cultură – am fi şi noi în partea decentă a globalităţii. Dar uită-te atent la ei şi vei vedea că politicienii noştri sunt atenţi şi comentează mereu doar lucrurile rele care se-ntâmplă în lume, nu şi lucrurile bune – ei nu de armonia din Alsacia-Lorena vorbesc, ci de tremoloul scoţian…
