Sare-n ochi.
În 2012 spațiul public era sufocat de voci importante care ne spuneau că Emil Boc nu vrea să plece de la guvernare și că, din această cauză, Traian Băsescu a colaborat cu PSD ca să-i dea jos guvernul, folosind-o în acest scop pe Elena Udrea, malefica blondă. După care, aceleași voci, ne-au cântat cântecul de sirenă al trădării lui MRU de către PDL și dărâmarea guvernului acestuia tot de către malefica blondină a Piratului. După care au revenit, în sicofanță cu alte voci, și ne-au reevaluat cazul informându-ne că guvernul MRU a picat din cauza aroganței premierului al cărui nume îl purta. Încep să simt că „Vocile opoziției” și-au arătat limitele. Că, în realitate, fiecare voia să aibă afaceri, voia să aibă putere, dar toate acestea trebuiau să fie legitimate de un vot popular, doar ca să se poată fura în legitimitate. Între timp, am avut parte de o lovitură de stat care, norocul nostru, nu a putut fi dusă până la capăt pentru că s-au opus cancelariile occidentale, nu pentru că ar fi ieșit poporul în stradă. Că nu a ieșit! Așa-zisa Dreaptă, formată din PDL și acum și din PNL, în tot răstimpul de când este Ponta premier tace cu talent.
Mai mult: cei din PNL au făcut parte din struțo-cămila numită USL, structură politică cu care au participat direct la tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012 pentru a-i așterne patul la Cotroceni lui Crin Antonescu. Să nu-i uităm meritele de blatist nici lui Vasile Blaga, cel care a plecat oportun din București, lăsând efectivele poliției din subordine să batjocorească instituția prezidențială, cel ai cărui tovarăși de moțiune au trădat PDL fugind în PNL și care, prin votul lor, nu numai că au dărâmat Guvernul MRU, dar au și parafat tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012. Și să nu-l uităm nici pe MRU, acum mare fuzionat prin absorție în PDL și în alianță cu PNL în construcția politică numită ACL. Curat pupat Piața ‘Dependenței, Coane Iancule! Abia acum, când Ponta a dat OUG care permite timp de 45 de zile migrația primarilor și a celorlalți aleși locali, s-a trezit la viață și declarații coerente și așa-zisa Opoziție. Pentru că s-au văzut direct loviți și afectați la rezervorul de putere, la capacitatea lor de negociere cu actuala putere. Dacă le-ar fi păsat de electorat, nu ar fi permis Guvernului și Parlamentului să adopte atâtea alte legi cretine care ne afectează la buzunar, la imagine și la credibilitatea României în lume. Am mai văzut filmul acesta și la europarlamentare, când cei care au pierdut un loc au dat vina pe alții decât pe ei înșiși (deși știam că aceasta este specialitatea lui Victor Ponta) și au început să împroaște cu noroi și să demoleze chiar ceea ce construiseră ei înșiși până atunci. Și asta în aplauzele celor care până atunci îi înjuraseră. Acum, oferta electorală la prezidențiale este o bătaie de joc. Nu există niciun candidat care să aibă calitățile necesare unui președinte de talia lui Traian Băsescu, capabil să măture podelele cu Victor Ponta – adevăratul pericol la adresa României. Nu există decât orgolii personale – ale candidaților, dar mă tem, mai ales ale celor care mimează admirație pe lângă unii dintre ei.
