Sare-n ochi.
În anul 2005 scriam în „Evenimentul Zilei” despre unul dintre „tunurile” financiare ale guvernului Năstase. „Afacerea calculatorul” a fost mediatizată destul de puțin în „Evenimentul Zilei” și „România liberă”. Alte ziare sau televiziuni nu s-au înghesuit să scrie despre tunul de câteva milioane de dolari pe care Năstase împreună cu firma SIVECO l-au tras bugetului Ministerului Învățământului. Recent, un control al Corpului de Control al Premierului a scos la iveală o parte din afacerea cu echipamente și programe informatice prin care a fost implementat în unitățile de învățământ „Sistemul Educațional Informatizat” (SEI). Îmi aduc aminte cum în perioada în care dezvăluiam în „Evenimentul Zilei” neregulile din SEI, cotidianul „Adevărul”, condus la acea vreme de „incoruptibilul” CTP, organiza simpozioane despre succesul SEI și găzduia în paginile sale machete publicitare ale firmei SIVECO, plătite probabil pe bani grei.
Este totuși de mirare, cum Corpul de Control al lui Ponta scoate la lumină o afacere cu o șpagă de cel puțin patru milioane de euro care l-ar înfunda și mai tare pe Adrian Năstase, dar și pe foști miniștri PSD ai Învățământului printre care Theodor Athanasiu și Ecaterina Andronescu.
Mai ciudat este că am început documentarea anchetei referitoare la SEI imediat după căderea lui Năstase și înlocuitea acestuia cu Tăriceanu. Am documentat ancheta despre felul în care s-a atribuit un program de informatizare a școlilor din România, în valoare de peste 200 de milioane de dolari, unei singure firme, fără licitație. Cu toate că afacerea s-a derulat în perioada 2000 – 2004, noul guvern, proaspăt instalat, a făcut tot posibilul să ascundă datele referitoare la derularea programului, modul de atribuire și prețurile cu care s-au achiziționat echipamentele informatice. Mai mult decât atât, în momentul în care am reușit să aflu date compromițătoare, între Ministerul Educației, condus la acea vreme de democratul Mircea Miclea, şi firma SIVECO, beneficiarul „hoției”, a început o corespondență amplă, menită să pună la cale o strategie comună pentru blocarea anchetei jurnalistice pe care o derulam. La intervenția Președintelui Traian Băsescu, contractul dintre Ministerul Educației şi SIVECO a fost reanalizat, dar nu a fost desființat, așa cum era legal și normal, ci s-a umblat puțin la prețuri și totul a rămas aproape ca la început, perpetuându-se astfel hoția PSD-istă, blamată în campania electorală de cei care ajunseseră la putere.
Au trecut de atunci nouă ani, și procurorii DNA au pe masă un caz care era foarte simplu de rezolvat imediat după ce faptele penale au fost comise. Cine și de ce nu a avut interesul să facă lumină în modul cel puțin dubios în care a fost atribuit programul SEI firmei SIVECO este posibil să nu aflăm niciodată. Cert este că acest caz este dovada existenței cercurilor de interese transpartinice, a faptului că oricât de curați s-ar da politicienii mioritici, aceștia nu fac altceva decât să-și transfere odată cu puterea și sursele de corupție. Dacă după nouă ani de când am semnalat în presă faptele găsite acum de Corpul de Control al Guvernului, acestea se află în sfârșit în atenția oamenilor legii înseamnă că sistemul corupt a început să nu mai funcționeze și că reforma instituțiilor statului este ireversibilă.
