Sare-n ochi.
Cred că cel mai bun loc pentru citit cărţi sau ziare, pentru adunat gândurile la început sau la sfârşit de zi, pentru reflecţii sau cugetări este veceul. Acolo, în încăperea strâmtă, stând pe tronul de faianţă, vin cele mai năstruşnice idei. Probabil că tot pe veceu le-a venit edililor din Deva ideea de a transforma fosta toaletă publică din Parcul de la poalele Cetăţii în „Centru Cultural”. Deocamdată asupra proiectului pluteşte misterul. Consilierii, după „bunul obicei” al „maşinii de vot”, au ridicat mâinile fără să cunoască în amănunt cum s-ar putea transforma o budă publică în cămin cultural. În acelaşi model, al lucrurilor trăsnite spuse sau făcute de politicieni, s-ar încadra şi discursul rostit cu ocazia numirii unui nou subprefect de Hunedoara. Probabil că tot pe budă i-a venit ideea discursului şi vechiului subprefect, fostul şi viitorul liberalVasilică Potecă, care tocmai preda ştafeta apoliticului pesedist Gabriel Samoilescu. Potecă a ţinut neapărat să demonstreze că este un tip „simpatic”. Şi-a scos umorul de la naftalină şi a ţinut un discurs din care auditoriul a înţeles un singur lucru, că el a stat degeaba o groază de timp şi a primit un salariu substanţial fără să aibă aproape nicio atribuţie în postul pe care l-a ocupat. Dacă stăm să ne întoarcem la tema de început, putem să tragem concluzia că singurul privilegiu al subprefectului Potecă a fost că a putut folosi buda de la Prefectură în timpul programului de lucru şi pentru asta a primit lunar şi o groază de bani. Cam cât ar primi un muncitor în jumătate de an. Dacă fostul subprefect ar fi avut bunul simţ pe măsura ironiei, şi-ar fi dat demisia încă din momentul în care şi-a dat seama că face umbră degeaba prin instituţia în care era al doilea om. Discursul ironic la adresa unei instituţii a statului, plin de refulări şi pe un ton care încerca să mascheze frustrarea schimbării din funcţie, a fost rostit în absenţa unor membrii marcanţi ai PNL, care ar fi umplut sala dacă USL ar mai fi trăit, aşa cum se chinuie să ne facă Ponta să credem că se întâmplă.
Mai la deal de buda culturală, constructorii au început să tencuiască bătrâna Cetate a Devei. Aflăm cu stupoare că peste tencuială se va aplica un strat de cărămidă decorativă. Adică în compensare cu buda răpită pentru activităţi culturale şi vechea fortăreaţă va fi răpită din istorie şi transformată într-o budă. Lipsesc geamurile termopan şi porţile cu telecomadă la intrarea în cetate sau tavanele false, pentru ca edificiul care străjuieşte Deva să se transforme într-o adevărată budă sau un palat ţigănesc, chiar şi fără turnuleţe. Dezvoltarea haotică şi scumpă a Devei începută de Mircia Muntean continuă şi în „regimul” Mărginean ca un blestem care se abate peste administraţia reşedinţei judeţului Hunedoara, un oraş de care investitorii se feresc ca necuratul de tămâie, un oraş în care cultura nu depăşeşte nivelul edificiului din Parcul Cetăţii, care tocmai se va transforma dintr-un loc al plăcerii primare într-unul al senzaţiilor înălţătoare. Lipsită de investiţii serioase, cu o ofertă turistică îndoielnică, fără ieşire directă la autostradă, Deva riscă să se transforme la rândul ei într-o budă frumos luminată, cu pretenţii de municipiu.
