Sare-n ochi
Boc a plecat! Au mai rămas pe lista lui Antonescu: Băsescu, Parlamentul, mai nou Ungureanu, următorul premier desemnat, Jeffrey Franks, iarna, Sfâtul Petru şi probabil Iisus Hristos. În timp ce Ponta păstrează o tăcere confucianistă, liderul liberal a devenit de-a dreptul isteric, aidoma unui copil răsfăţat căruia îi este luată jucăria şi care se dă cu fundul de pământ. Alegerile anticipate au devenit o obsesie a şefilor USL, care nu mai vor să ştie de nimic altceva în afară de “pohta ce pohtesc”. Argumentele pentru declanşarea unui scrutin înainte de vreme lipsesc cu desăvârşire. “Parlamentul nu este legitim!”, tună şi fulgeră Antonescu. Cine a stabilit asta? Cine spune că parlamentarii aleşi pentru un mandat de patru ani, prin vot uninominal trebuie să plece? Cine altcineva în afară de Antonescu, Ponta, Voiculescu şi ciracii lor? Acei oameni care urlă ca din gură de şarpe că în România sunt derapaje în ceea ce priveşte democraţia stabilesc, pe baza unor sondaje de opinie, (mai mult sau mai puţin credibile) că actuala majoritate parlamentară nu este legitimă, întărind argumentul cu cele câteva sute de oameni care protestează “spontan” în ultima lună. Conform legii mandatul parlamentarilor este de patru ani. La sfârşitul mandatului electoratul îi poate sancţiona prin vot. Până la împlinirea termenului, în lipsa unui vot al electoratului, nimeni – nici măcar Antonescu – nu poate contesta legitimitatea unui parlamentar. Ar fi ca şi cum un sportiv care a câştigat medalia olimpică la orice disciplină sportivă ar fi învins de un concurent peste doi ani la un alt concurs şi toată lumea ar cere Olimpiadă anticipată. Pentru că respectivul campion olimpic este nelegitim. Olimpiadele se ţin din patru în patru ani. Alegerile parlamentare aşişderea.
Numirea “şefului spionilor” în fruntea Guvernului se dovedeşte încă o mutare surprinzătoare a lui Băsescu care este deja acuzat că transformă România într-o ţară condusă de serviciile secrete. Vladimir Putin sau George Bush, foşti preşedinţii ale celor două mari puteri mondiale au condus la rândul lor KGB respectiv CIA. Norocul celor doi că nu s-au lovit de o opoziţie isterică şi fără nici o soluţie.
Şi totuşi cred că există în rândul opoziţiei parlamentare şi în special a liderilor acesteia câteva personaje pentru care investirea şefului SIE în fruntea executivului ar putea fi incomodă. România a reuşit în ultimul an să se stabilizeze din punct de vedere macroeconomic, să-şi păstreze constant ratingul de ţară şi să devină interesantă pentru investitori. Asta în timp ce în jurul nostru aproape totul se prăbuşeşte. În aceste condiţii opoziţia a început o luptă furibundă pentru destabilizarea României. Dacă în mod normal, mandatul Parlamentului s-ar fi încheiat peste un an sau doi, lupta opoziţiei pentru anticipate ar fi fost de înţeles. Dar în condiţiile în care alegerile anticipate s-ar organiza cu doua – trei luni înainte de termenul stabilit, este evident că demersurile opoziţiei nu sunt legate de o strategie electorală ci de o dorinţă evidentă de a arunca România într-o criză politică menită să o destabilizeze din punct de vedere economic. Cui foloseşte criza politică şi implicit economică, s-ar putea să ştie mai bine noul Premier, foarte bine informat în ceea ce priveşte caseriile, din afara ţării, de la care îşi iau “leafa” o parte dintre liderii opoziţiei, atât de isterici sau atât de tăcuţi în ultima vreme.
