Sare-n ochi.
Ponta nu se dezice de corupţi, în timp ce în fiecare zi câte un personaj celebru din România este săltat şi prezentat în faţa judecătorilor cu mâinile legate în cătuşe. În jurul lui Ponta baronii sunt din ce în ce mai rari, ceea ce ar trebui să-i convină de minune liderului PSD. Cel puţin la nivel declarativ, fostul procuror se solidarizează cu infractorii invocând „prezumţia de nevinovăţie” a acestora. Ca fost procuror, Ponta ar trebui să ştie că această prezumţie este un concept juridic şi nicidecum politic, etic sau jurnalistic. Cu alte cuvinte, în calitate de lider politic, ar putea să-şi dea cu părerea despre calitatea morală a unui baron local, evident îmbogăţit mult peste capacitatea legală a veniturilor sale şi fără ca acesta să fie condamnat definitiv de o instanţă de judecată. Dar Victor Ponta nu poate să ia atitudine pe faţă chiar împotriva celor care formează stâlpii PSD, un partid construit încă de pe vremea lui Adrian Năstase în jurul unor baroni pe care doar conjunctura nefavorabilă i-a oprit să crească până la nivelul la care au ajuns Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Adrian Duicu, Mircea Cosma, Gheorghe Bunea, Marian Oprişan şi alţii ca ei. Să facem un salt în trecut şi să ne aducem aminte de liderul PDSR Hunedoara şi fost preşedinte al Consiliului Judeţean, Mihail Rudeanu. Intitulat şi „Mişu Vodă de Cinciş”, Rudeanu ar fi avut toate datele unui baron local care ar fi putut să crească până la nivelul celor menţionaţi dacă nu ar fi avut ghinionul să piardă conducerea administraţiei judeţene. Rudeanu era omniprezent în presa locală controlând prin influenţa banilor aproape toate publicaţiile care apăreau în judeţ şi firavele televiziuni locale. Toate afacerile profitabile din centrul şi nordul judeţului treceau prin mâna lui Rudeanu şi a unei găşti de oameni de afaceri conduse de finul acestuia, Sebastian Zgăvârdean. Finii, cumetrii, nepoţii, fratele lui Rudeanu conduceau practic judeţul, nimeni ne având curajul să-l supere cu ceva pe Voievodul de Cinciş. Mai mult decât atât, la un moment dat aspirantul la titlul de „baron” de Hunedoara, Rudeanu, a făcut o alianţă tipic feudală cu alt „baron” din judeţul vecin, Gorj, Nicolae Mischie. Nunta dintre domnişoara Rudeanu şi domnişorul Mischie a fost evenimentul monden al anului în cele două judeţe vecine. Nimeni nu mai părea că le stă în cale celor două familii care stăpâneau practic judeţul Hunedoara şi Gorj. În Valea Jiului exista tot în acea perioadă o enclavă controlată de fostul prefect Aurelian Serafinceanu. Acesta, ceva mai stilat decât Rudeanu, controla mai discret afacerile din zonă, dar avea toate pârghiile direcţiilor descentralizate pentru a exploata economic la maximum poziţia pe care o ocupa în administraţie şi politică. Dacă mai amintim că în acea perioadă la Bucureşti „evoluau”, pe lângă Adrian Năstase personaje dubioase cum ar fi Şerban Mihăilescu, zis Miki Şpagă, şi Octav Cosmâncă este suficient ca să ne facem o imagine despre originile actualilor baroni din PSD. Cei care au avut norocul să „prindă” într-un sol mai fertil au crescut până au uitat orice măsură a bunului simţ şi sunt acum duşi cu cătuşe la mâini în faţa procurorilor DNA. Cei care au avut „ghinionul” să fie „executaţi” mai devreme s-au ales cu averi ceva mai mici de care pot să se bucure în libertate.
