Sare-n ochi
Oamenii mai ies în stradă în principalele oraşe ale ţării şi în Capitală. Piaţa Universităţii este încă locul unde câteva zeci de protestatari cer demisia Guvernului şi a Preşedintelui. Chiar dacă protestele au mai scăzut din amploare ele există încă. Totuşi nici opoziţia nici televiziunile nu le mai acordă atenţie. Sau mai bine zis le acordă atenţia cuvenită ţinând seama de numărul şi implicit reprezentativitatea protestatarilor. Cu toate că nici la începutul protestelor oamenii adunaţi în stradă nu depăşeau câteva mii la nivel naţional, totuşi televiziunile şi opoziţia au creat o adevărată isterie naţională. I-a uitat oare opoziţia pe Românii care protestează în stradă? Sau o componentă a grevei parlamentare este şi dezinteresul faţă de problemele populaţiei?
Pur şi simplu opoziţia nu mai are nevoie de oamenii nemulţumiţi care au populat zonele de protest. Doar câte un primar mai zelos al opoziţiei sau un câte un politician obscur disperat să-şi facă notorietate se mai agaţă de protestele din ce în ce mai firave din ţară. Privind retrospectiv putem să ne facem o imagine despre protestele care ar fi trebuit să zguduie din temelii palatele Victoria şi Cotroceni. N-a fost să fie şi totuşi PDL nu se simte prea bine. Protestele hipermediatizate au reuşit să strecoare dihonia între portocalii, pe de o parte şi să-i determine pe migranţii din alte partide spre PDL să nu facă pasul spre partidul condus de Boc. Una dintre strategiile luate în calcul de liderii PDL pentru alegeri era comasarea acestora. Practic prin scrutinul comun pentru Parlament şi forurile locale, organizat la sfârşitul anului PDL ar fi câştigat un timp preţios în care se simţeau efectele creşterii economice şi ar fi început investiţiile în infrastructură prin programul PNDI. Astfel primarii PDL ar fi fost nevoiţi, momiţi cu bani şi investiţii să tragă atât pentru voturile lor cât şi pentru cele ale candidaţilor la Parlament. Pe de altă parte primarii USL, beneficiari şi ei de fonduri prin PNDI şi alte programe de investiţii ar fi fost tentaţi să facă pasul spre PDL. Ori tocmai aceşti primari stau să se gândească de două ori dacă vor mai sări în barca portocalie, în contextul actual. Chiar dacă numărul protestatarilor nu a fost semnificativ, demonstrând incapacitatea opoziţiei de a mobiliza electoratul, totuşi s-a creat un curent de opinie total defavorabil pentru echipa lui Emil Boc. Lozincile de genul “moare lumea de foame” sau “guvern incapabil care nu a făcut nimic pentru România” au prins rădăcini în conştiinţa populară. În contextul organizării alegerilor locale la începutul verii nici primarii PDL nu sunt prea mobilizaţi. În multe cazuri există o discrepanţă uriaşă între popularitatea edililor şi cea a partidului. Din teritoriu, oameni de valoare, care au trecut de câteva ori proba votului, aşteaptă unii cu disperare, alţii cu resemnare un semn dat de conducerea centrală. Este evident că poprul vrea capul unui “Moţoc”. Şi “vodă” nu se îndură să-l arunce pe Moţoc în ghearele “gloatei”. În lipsa unui asemenea semn marea armată portocalie se împrăştie demobilizată. Activiştii PDL sunt aproape ca ilegaliştii, lipsiţi de argumente şi de susţinerea unor idei venite de la conducerea centrală. În timp ce pe scenă câţiva miniştrii lucrează urmăriţi de camerele de luat vederi, şi Preşedintele iese zilnic cu câte o declaraţie, din culise se aude zăngănit de săbii şi împuşcături. Contradicţiile dintre Blaga şi Boc nu fac decât să deruteze şi mai mult propagandiştii din teritoriu care nu mai ştiu din ce direcţie bate vântul.
