Sare-n ochi
Romanii au stat la nord de dunăre, pe teritoriul actual al României, 165 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian (106) până la retragerea ordonată de împăratul Aurelian (271). În acest timp au construit oraşe, drumuri, apeducte, reţele edilitare, temple, amfiteatre, clădiri de for public, cetăţi. În nici 200 de ani au reuşit să transforme Dacia într-o ţară modernă pentru acele vremuri. Romanii au cărat în capitala imperiului cantităţi impresionant de aur, dar au oferit populaţiei autohtone ceea ce până atunci nu a avut, civilizaţia unui imperiu, rigoarea şi eficienţa unei administraţii şi şansa de a se dezvolta urmând exemplul romanilor. Imediat după ce împăratul Aurelian a ordonat retragerea administraţiei şi armatei romane, oraşele au rămas în paragină, reţelele de apeducte şi canalizare au fost distruse, drumurile nu au mai fost întreţinute. Populaţia autohtonă, formată probabil din urmaşii dacilor (cca şase generaţii de la Decebal) s-a întors la viaţa tradiţională ignorând tot ceea ce romanii au adus bun atât din punct de vedere administrativ, cât şi edilitar.În lipsa unei administraţii riguroase şi a unei organizări sistematice, populaţia autohtonă, a cărei paternitate o revendică anumiţi naţionalişti pentru poporul român, a rămas în voia poparelor migratoare şi a marilor imperii apărute după căderea Romei. Aşa se face că, opt secole după retragerea aureliană, pe teritoriul actual al Transilvaniei găsim câteva cnezate şi voivodate conduse de Glad, Manumorut şi Gelu, dintre care doar ultimul este român, ceilalţi doi fiind de origine slavă. Transilvania avea să cunoască din nou beneficiile unei administraţii moderne şi riguroase odată cu ocuparea teritoriilor fărâmiţate între şefii triburilor autohtone de către Regatul Maghiar. Este de menţionat doar faptul că pe vremea când Basarab I reuşea să unească micile posesiuni feudale de la sud de Carpaţi şi să întemeieze Ţara Românească, regele Ungariei, Carol Robert d'Anjou domnea deja peste un imperiu puternic care cuprindea nu numai Transilvania, ci o mare parte din Serbia şi Slovacia de astăzi. Şi ungurii, mai târziu împreună cu austriecii, au exploatat minele din Transilvania şi au cărat de aici mult aur. Dar în Transilvania au fost construite oraşe, cetăţi, biserici fortificate, drumuri, universităţi, spitale. Viaţa locuitorilor de aici, chiar şi a ţăranilor, era mult mai bună decât cea din regiunile extracarpatice. După 1918, românii s-au făcut din nou stăpâni pe teritoriile pe care le revendică drept moştenire de la strămoşii daci. Din nou administraţia a început să fie infestată de germenii corupţiei. Lenea şi delăsarea au făcut ca majoritatea palatelor şi edificiilor de for public construite de unguri să fie lăsate în paragină. Instituţiile statului au început să funcţioneze unse cu „peşcheşul” fanariot. Aurul din munţii Transilvaniei nu mai ajungea nici la Roma, nici la Budapesta sau Viena, era al românilor, dar asta nu făcea cu nimic mai bună viaţa acestora. Am ajuns, noi ardelenii, de pe poziţia de „perlă a coroanei” a unui imperiu glorios, membri ai ultimei ţări din Europa din toate punctele de vedere. Administraţia autohtonă s-a dovedit pentru a treia oară în 2000 de ani falimentară. Avem din nou şansa să învăţăm ceva, pentru că aurul nostru le face din nou cu ochiul investitorilor străini. Canadienii au venit să ne renoveze casele, să ne înveţe să facem turism, să ne îndrume cum să muncim, să ne aducă tehnologia necesară exploatării aurului, cât a mai rămas în măruntaiele pământului. Noi le dăm cu piciorul. Nu vrem nici banii, nici civilizaţia, nici tehnologia lor. Evident că în ziua de astăzi nu va mai veni nimeni să ne cucerească aşa cum au făcut-o romanii sau ungurii. Nu ne va face nimeni bine cu forţa, dacă noi nu vom fi conştienţi că suntem un popor care niciodată nu a ştiut să se conducă singur, care atunci când nu a avut străini care să-l îndrume a ajuns întotdeauna să-şi distrugă singur ţara. Nu ştiu ce genă este responsabilă pentru această tentaţie spre autodistrugere a românilor, dar istoria demonstrează din plin că nu ne putem conduce singuri.
