Sare-n ochi

Cât o fi costat vizita lui Ponta în Statele Unite ale Americii? Sunt convins că foarte mult, raportat la rezultatele călătoriei peste ocean. Cred că era mai ieftin pentru şeful guvernului să-i plătească un bilet dus-întors lui Ghiţă Mureşan dacă tot voia s-o pună de o miuţă cu acesta. Asta pentru că Big Ghiţă a fost personajul de cel mai înalt nivel care a avut curiozitatea să se întâlnească cu Ponta în vizita sa peste ocean. În rest numai oameni din linia a doua au fost delegaţi să participe la întâlnirile de lucru. Fie că a fost vorba despre administraţia Obama sau despre firmele private cu care s-a întâlnit premierul României.

Este mai mult decât evident că România mergea pe acelaşi drum cu sau fără vizita lui Victor Ponta în Statele Unite. Nici măcar vizita la Chevron nu ştiu în ce măsură a rezolvat problema exploatării gazelor de şist din România şi a încrederii pe care investitorii străini pot să o aibă într-un guvern care zice una în opoziţie şi cu totul altceva când ajunge la putere. În acest context ieri, „Prostănacul”, pe numele lui adevărat Mircea Geoană, lăuda vizita în SUA a „Cârlanului” apreciind această deplasare ca fiind „o acţiune diplomatică de succes”. Fostul „preşedinte de o noapte” a vorbit despre vizita lui Bush la Bucureşti şi s-a angajat în numele partidului pe care-l reprezintă că nici Obama nu-şi va încheia al doilea mandat fără să treacă prin „stâna” lui Bucur, dar mai târziu puţin, când nu va mai fi Băsescu preşedinte. Obsesia politicienilor români de a se poza cu „ursul” la Casa Albă este de neînţeles. Geoană discuta despre o vizită a lui Obama ca despre un concert a lui Joe Coker sau Pink Floyd. În realitate americanilor puţin le pasă de România. Politicienii mioritici nu au reuşit să se impună în relaţia cu jandarmul lumii, fie pentru că au fost mult prea apropiaţi de Rusia, fie pentru că România nu are ce să ofere în schimbul bunăvoinţei americane sau pentru că nu au ştiut să negocieze interesele ţării în raport cu marile puteri. În timp ce Administraţia SUA îl mângâie pe Băsescu pe chelie sau îl tratează pe Ponta aproape cu indiferenţă, soldaţii români luptă alături de cei americani în teatrele de operaţii din Asia dându-şi viaţa pentru o cauză care în niciun caz nu este a noastră. Declaraţiile frumoase, de genul „România este un partener de nădejde” nu ţin loc nici de schimburi economice şi nici de vize turistice. Cetăţenii români sunt nevoiţi să se umilească pe la ambasadele SUA ca să obţină câte o viză, de care parteneri mult mai puţin serioşi nu au nevoie. Chevron şi Bechtel sunt două companii americane care au lucrat sau mai vor să lucreze în România. Cele două firme au reprezentat alibiuri ale guvernanţilor pentru diverse eşecuri în dezvoltarea infrastructurii sau acum a independenţei energetice. În realitate cred că politicienii şi-au încasat în cel mai balcanic mod peşcheşul de la firmele americane fără să pună problema strategică a cooperării economice între cele două ţări. Cooperarea rezumându-se strict la conturile firmelor americane şi buzunarele politicienilor mioritici. Administraţia SUA este la curent cu practicile de pe malul Dâmboviţei şi îi tratează pe români după cum merită să fie trataţi conducătorii acestora.