Sare-n ochi
Şi-a sunat şi clopoţelul! Şi-odată cu el şi telefoanele de ultimă generaţie ale copiilor. Ne-ar fi plăcut să spunem că doar ale adolescenţilor, însă mai nou părinţii nu pot să nu-şi trimită la şcoală odraslele fără un smartphone ori o tabletă mai acătării. E loc suficient în ghiozdanele care mai de care mai voluminoase. Cărţile mai pot aştepta, oricum nu le primesc pe toate de la început, având în vedere lipsurile cu care se confruntă şcolile în ultimii ani.
Prima zi de şcoală se confundă, de ceva ani încoace, cu o adevărată paradă a modei. E adevărat şi noi, şi cei dinaintea noastră îmbrăcam cele mai frumoase haine la începutul şcolii. Aveam, sau cel puţin aşa îmi place să cred, însă puţin bun-simţ. Şi dacă nu-l aveam prea dezvoltat, se îngrijeau mamele să nu ieşim în decor. Astăzi însă totul se rezumă la a ieşi în decor. La a ieşi în evidenţă. Şi cum altfel dacă nu prin modul în care te îmbraci, prin maşina pe care o conduci sau prin telefonul asupra căruia te apleci aproape minut de minut.
Dacă la cei mici mai există încă un dram de normalitate, la cei mai mari cuvântul aproape că nu-şi mai are locul. Terenul de sport din faţa şcolii e plin de culoare. Seamănă pe alocuri cu podiumul pe care defilează modelele. Tocuri înalte, pantofi de lac, paiete, ţinte, culori ţipătoare, imprimeuri, decolteuri, gentuţe de firmă, buze ţuguiate, ochelari de soare, frizuri care mai de care mai îndrăzneţe. Ici colo câte un zâmbet ştrengăresc, sictirul domină cu desăvârşire. Nimeni nu bagă de seamă la ce spun profesorii, ci doar la ce spune cel mai popular dintre colegi. Cum a fost vacanţa de vară, cât s-a consumat în Mamaia şi cât de bogat va fi parcul de maşini al liceului în această toamnă. Şi timpul parcă trece tot mai greu, capetele stau aplecate asupra ceasurilor şi ecranelor telefoanelor. Check-in-ul nu lipseşte, pozele din bancă nici atât. Şcoală poţi face chiar şi pe facebook, locul în care gramatica nu contează aproape deloc.
Odată aflat orarul primei săptămâni, modelele de ocazie îşi mută cuibul. Nu departe, ci la doar doi paşi de şcoală, ori liceu. Căci în România, barurile pot funcţiona chiar şi peste drum de instituţia de învăţământ. Se zâmbeşte mai mult, se vorbeşte tare şi deloc academic despre orice altceva în afară de începutul şcolii. La o cafea, un suc rece sau de ce nu, chiar şi la o bere, căci nimeni nu îţi poate controla timpul liber. Azi, ritualul continuă şi se repetă la nesfârşit până la finalul anului şcolar. Clasele se pot ţine şi-n aer liber, oricum, lucrările de control (or mai exista?!), tezele, testele şi BAC-ul sunt departe. Speranţe de mai bine? Şansele sunt la fel de mari precum rata de promovabilitate a examenului maturităţii în ultimii trei ani.
