Sare-n ochi
Partea dreaptă a politicii din România a luat-o rău de tot “pe arătură”. Liberalii trăiesc într-o simbioză perfectă cu socialiştii, cel puţin declarativ. PDL se răzvrăteşte împotriva preşedintelui Traian Băsescu şi se rupe tocmai când începe să semene tot mai mult cu PNţCD. La rândul său, Băsescu anunţă că va pune de o nouă construcţie de dreapta cu Elena Udrea în rol de lider. Despre cele două “musculiţe” de dreapta, Noua Republică şi Forţa Civică, nici nu are rost să pomenesc, ele bâzâie doar fără să fie băgate în seamă de nimeni, în condiţiile în care nu pot să se laude nici măcar cu un electorat.
Interesul maxim al analiştilor şi al opiniei publice este îndreptat fără îndoială spre meciul dintre Traian Băsescu şi PDL. Preşedintele a ieşit cu un discurs patetic şi a anunţat divorţul. Vasile Blaga şi echipa sa de conducere a PDL nu au reuşit să vină cu un argument suficient de solid prin care să-şi justifice îndepărtarea de Traian Băsescu. Este evident că liderii PDL suferă încă de un complex de inferioritate în raport cu şeful statului. Un lider cu picioarele pe pământ, aşa cum se pretinde Vasile Blaga, care a câştigat fără drept de apel preşedinţia PDL, devansând-o pe Elena Udrea, ar fi ieşit cu un mesaj nou. I-ar fi dat şah lui Băsescu, promovând în dezbatere publică teme pe care niciun partid nu le-a scos încă pe piaţă. Îm fond bătălia pe care PDL mai poate să o dea este recucerirea celor aproximativ 60 la sută din românii cu drept de vot care au refuzat să se prezinte la urne. Însă greşeala liderilor PDL este că se raportează un punct de vedere din interiorul partidului şi ignoră total cum sunt percepuţi din exterior. Şi Traian Băsescu pare că şi-a pierdut flerul politic. Probabil că aproape 10 ani de putere i-au erodat capacitatea autocritică şi de autoanaliză. Probabil că este îmbătat de succesele personale şi de bătăliile grele câştigate aproape singur în faţa USL. Dar o încremenire în proiectul Elena Udrea nu poate să-l ajute pe Băsescu la promovarea unui nou proiect politic. Surse din apropierea preşedintelui anunţau intenţia acestuia de a construi un nou partid de centru-dreapta cu Emil Boc preşedinte de onoare şi Elena Udrea “el lider maximo”. De ce se feresc politicienii din România să radicalizeze un demers politic? Nu am să înţeleg de ce nu poate fi un partid curat de dreapta şi trebuie să atingă centrul! În fond România are nevoie acum, mai mult ca oricând de o dreaptă radicală. Curată, cinstită, dar radicală! Este la mintea cocoşului, dar nu şi al politicienilor de dreapta – chiar şi a lui Băsescu – că cei aproape 60 la sută dintre românii care nu au ieşit la urne vor să audă altceva decât au auzit în ultimii 23 de ani. Pentru a se baza pe o parte dintre aceştia, orice nou partid trebuie să spună ceva ce nimeni în ultimii 23 de ani nu a mai spus. Oferta electorală trebuie să fie ruptă din realităţile de zi cu zi ale oamenilor care muncesc, care plătesc taxe şi se chinuie prin munca lor să ţină în viaţă un stat căpuşă. Asta înseamnă un mesaj de dreaptă radicală. Paradoxal, dar cel mai radical mesaj de dreapta, care se poate aplica în România, vine din istoria recentă şi este un slogan comunist: “Nici muncă fără pâine. Nici pâine fără muncă”. Acel partid care va avea curajul să-şi asume promovarea intereselor celor ce muncesc şi plătesc impozite va avea acces la voturile scârbiţilor, ale electoratului care nu se prezintă la urne pentru că nu ştie unde ajunge votul său, aşa cum nu ştie ce se întâmplă cu impozitul său.
