Sare-n ochi
Să fie oare dezinformat Traian Băsescu? Sau vrea să-i arate pisica lui Tăriceanu fără să-i rostească numele în dezbaterea despre “băieţii deştepţi” din energie. Recent, preşedintele a afirmat că Dan Ioan Popescu a fost cel care a semnat contractele “băieţilor deştepţi” din energie pe care apoi le-au prelungit Vozganian şi Videanu.
În realitate primul contract prin care “băieţii deştepţi” au penetrat sistemul energetic a fost semnat de Călin Popescu Tăriceanu. Cum s-au “născut” băieţii deştepţi din sistemul energetic românesc? În anii 1997 – 2004 au fost cheltuiţi peste un miliard de dolari pentru renovarea grupurilor celor două hidrocentrale de la Porţile de Fier. Investiţiile au fost încredinţate unor firme privilegiate, fără licitaţie, iar lucrările efectuate s-au dovedit de foarte proastă calitate. Cu o dărnicie suspectă, trei guverne au plătit societăţilor care au executat lucrările la hidrocentrale sume mai mari decât cele solicitate în ofertele iniţiale. În acelaşi timp, la Porţile de Fier I, jumătatea sârbească a hidrocentralei a fost renovată cu mai puţin de jumătate din preţul plătit de partea română. Investiţiile s-au derulat pe parcursul a trei guvernări, în perioada 1997-2004. Ulterior firmele şi personajele implicate în afacerile privind retehnologizarea hidrocentralelor au semnat contracte prin care Hidroelectrica, în contul unor datorii, le furnizează energie electrică la un preţ mult mai mic decât cel al pieţei. Datoriile, statului prin Hidroelectrica faţă de “băieţii deştepţi, chiar dacă nu sunt fictive, provin din lucrări mult supraevaluate. Primul contract a fost semnat în octombrie 1997, de Călin Popescu-Tăriceanu, la vremea respectivă ministru al Industriilor în Guvernul Ciorbea. Acesta a atribuit fără licitaţie firmei elveţiene SULZER modernizarea hidrocentralei de la Porţile de Fier 1. Valoarea contractului a fost de 205,5 milioane de franci elveţieni. Deşi oferta elveţienilor era de 80 de milioane de dolari, contractul a fost încheiat pe o sumă dublă. Primele plăţi au fost făcute în perioada în care la conducerea ministerului se afla Radu Berceanu, iar premier era Radu Vasile, fost ţărănist trecut în barca PD. Ulterior, SULZER a fost preluată de o companie austriacă, VA-TECH, al cărei reprezentant în România a devenit Nicolae Buzăianu, omul care l-a convins pe Tăriceanu să semneze contractul fără licitaţie. În 2000, după schimbarea puterii, firma VA-TECH a depus o ofertă pentru modernizarea hidrocentralei Porţile de Fier 2. Costurile estimate se ridicau la 98 de milioane de euro. Partea română a oferit însă cu 25 la sută mai mult, adică 122 de milioane. Contractul a fost încheiat, fără licitaţie, în august 2001, când guvernul a fost chemat de Adrian Năstase din vacanţă. Ulterior, fără aprobarea executivului, a fost modificată suma din contract, ajungând la peste 200 de milioane de euro. Tot fără aprobare a fost inclusă şi renovarea hidrocentralei de la Gogoşu, în valoare de 54 de milioane de euro. În contract s-au adăugat încă 16 milioane de euro pentru consultanţă şi o suplimentare de 10 milioane. Firma VA-TECH a primit, în total, 280.770.112 de euro la o ofertă iniţială de 98 de milioane.
Practic aceasta a fost prima afacere a “băieţilor deştepţi” din energie. Firma VA-TECH împreună cu Nicolae Buzăianu aplicând aceeaşi schemă ca şi la Porţile de Fier şi în alte domenii legate de energie. Orice intermediere de către una dintre firmele lui Buzăianu, omul fără apartenenţă politică dar cu legături în toate partidele, aplică strategia umflării costurilor. Buză¬ianu a preluat contractele de vânzare de energie ieftină ale Hidroelectrica şi a devenit principalul vânzător de energie pe piaţa consumatorilor eligibili din ţară.
