glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Kovesi a dus meciul la unșpe metri

Până la urmă, a fost nevoie să iasă Laura Codruța Kovesi să spună cu subiect și predicat despre boală: un atac concertat asupra fundamentelor statului român. A explicat în amănunt de unde pornește acest atac, cum și de cine e regizat, au fost devoalate toate premeditările găștii penale, cu televiziuni și nume și prenume, date exacte.

Și când Kovesi a vorbit, cei pe care-i credeam bărbați de stat au tăcut. Brusc, Dragnea – al treilea om în stat – nu știe despre ce e vorba, deși majoritatea penalilor au carnete de partid semnate de el; Iohannis Întâiul încă se bucură de soare prin vacanțe, pe bicicletă. Despre Tăriceanu n-are sens să vorbim, nu-i poți cere multe. Primii trei oameni ai statului român par, iată, niște nevolnici.

Sigur că nu scrie în Constituție că-i musai să înțelegi timpul istoric – aceștia trei au niște funcții, indemnizații și pensii speciale; timpul istoric e pentru Kogălniceanu, Maniu și alții dintr-ăia cu poze alb-negru prin manuale…

Însă ultima lună a mai arătat ceva: Dragnea e din ce în ce mai speriat – și de propriile procese, și de masa critică din partid, cea care-i cere să „rezolve” problema tuturor penalilor socialiști. Încercările teleormăneanului de a negocia libertăți sunt blocate și dacă nu „rezolvă” la timp, va fi mâncat chiar de ai lui. Până atunci, Dragnea are nevoie de imaginea liderului care se bate cu sistemul în beneficiul găștii, zburătăcește prin cotețul socialist să creadă ăilalți că face ouă de aur.

Iohannis, de cealaltă parte, e prizonierul propriilor ezitări – și aici sunt câteva scenarii. Se poate ca Iohannis să se fi săturat pur și simplu să mai conducă o astfel de țară. Se poate să-l bântuie gândul confortabil că se retrage liniștit după primul mandat, se ocupă de tenis și vacanțe – ce scrie în cărțile de istorie contează mai puțin, că oricum la noi istoria e un fel de extemporal ratat.

Al doilea scenariu ar fi ca omul să fie pur și simplu un cinic calculat: mă sacrific acum ca imagine, las lucrurile să meargă aparent de la sine, iar la momentul oportun ies și arăt în detaliu dezastrul socialist și-i decapitez – ar fi de preferat asta, e speranța ultimă a celor ce încă văd în România o țară europeană și democratică.

Se mai poate și – al treilea scenariu – ca Președintele să lase deliberat ambasadele străine să spună ce-au de spus; eu sunt președinte, sunt doar un garant al bunului mers, nu guvernant;  ați văzut că toate aceste manevre interne ale socialiștilor sunt de natură să prejudicieze echilibrul geo-politic, iar consecința imediată e atenționarea fermă din partea partenerilor. E posibil, ca rețetă extremă, să se găsească vreun ambasador capabil să-i transmită madamei Dăncilă – recte PSD-ului – că partenerii NATO și-ar putea retrage bazele din România, spre exemplu. Sau că o ambasadă, două-trei-șapte, renunță să mai fie partenerii unei țări atât de haotic guvernate. Nu un milion, ci zece milioane de români îți ies instantaneu în stradă – guvernează, dacă mai poți.

Nu știm ce va fi; deocamdată în locul celor trei funcții în stat a vorbit Laura Codruța Kovesi și a dus meciul la lovituri de la unșpe metri – cine ratează, că-i Dragnea, că-i Iohannis, pierde. Șefa DNA nu-și face vacanțele nici în Brazilia și nici în Tenerife, n-are nici viloi pe două străzi și nici șase case, doar un apartament de 55 metri pătrați – nu cadrează cu puternicii zilei, nu-i așa? Dar Kovesi a mai reușit ceva, a resetat speranța  – cei obosiți de muncă știu acum, din nou, cu cine și cu ce valori să fie solidari. Iar asta contează enorm într-o țară ajunsă punct de tranzit pentru propriii cetățeni.

Later edit: Ieșirea de aseară a președintelui Iohannis e prima ieșire la minge. Și-a spus răspicat opțiunea în chestiunea DNA, rămâne de văzut dacă oamenii vor vedea în declarația de presa de la Cotroceni o revenire târzie sau un copy paste după conferința de presă a șefei DNA.

Vezi și

Close