glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Am șezut ieri și m-am gândit ce o fi mai important pentru oameni: Ziua Sfântului Valentin sau scandalul din ce în ce mai penibil în urma căruia PSD speră să pună mâna pe DNA prin eliminarea Codruței Kovesi de la conducerea instituției. Cum am văzut încă mulți oameni cu flori, inimioare, mici atenții sau doar zâmbete vesele, am ajuns la concluzia că românii sunt mai interesați de dragoste decât de politică. Chiar și acei români care îl neagă pe Valentin, orientându-se spre virilul Dragobete, mai de-al nostru, mai „nepot” al verzei, viezurelui și mânzului dacic. Despre dragoste să fie atunci!

Și cum multă lume vede în Sfântul Valentin doar mercantilismul afișat de sărbătoarea importată din SUA, să lămurim prima dată ce este cu acest sfânt, e drept romano-catolic, nu ortodox, care ne-a cucerit inimile în ultima vreme. Nu ar fi singura sărbătoare catolică respectată în Transilvania. Luminația sau „Ziua morților” este, de asemenea, o sărbătoare religioasă apuseană intrată în obiceiul ortodocșilor ardeleni. Sfântul Valentin, cunoscut și ca Valentin din Terni sau sub numele latin Valentinus, a fost un martir declarat ca sfânt, care a trăit în secolul III, fiind episcop în Interamna, astăzi orașul Terni din Italia. Legenda spune că Valentin ar fi cununat un păgân cu o creștină. De asemenea că el  dăruia tinerilor îndrăgostiți flori din grădina lui și vindeca bolnavi. A fost învinuit de „cununare religioasă” a perechilor de îndrăgostiți care nu aveau aceeași religie, în ciuda poruncii împăratului roman Claudius II care nu permitea căsătoria între creștini și păgâni . A fost condamnat la moarte și executat pe 14 februarie 269, din cauza credinței lui. Valentin este considerat patronul protector al îndrăgostiților. În cinstea Sfântului Valentin, în Statele Unite și mai nou și în statele europene, se fac petreceri și baluri. Îndrăgostiții își fac cadouri. În ciuda opoziției unora față de sărbătoarea occidentală a Sfântului Valentin, acesta este prăznuit și în bisericile ortodoxe, dar pe data de 30 iulie.

Că este Valentin sau Dragobete, nu am să-i înțeleg niciodată pe cei care se opun unei sărbători a dragostei. E drept că „năvalnicul” Dragobete este, paradoxal, ceva mai nou în Transilvania, fiind importat din cultura slavă (nicidecum dacică sau tradițional românească). Dragobetele este menționat de specialiștii în etnografie și folclor doar răzleț în zona de vest a Olteniei, dar apare frecvent atât în folclorul Bulgar, cât și în cel Sârbesc. El este departe de ideea de dragoste pură, reprezentând de fapt virilitate, partea masculină a primăverii, care duce la renașterea naturii după „înghețul” iernii. Dragobetele a fost „adoptat” pe întreg teritoriul României și în special în Transilvania, în ultima perioadă, ca replică naționalistă la „blajinul” Valentin. Pentru că Valentin, oricât de mercantil ar fi, oricât de consumist s-ar dovedi, este mult mai apropiat de ideea de dragoste curată, pură, nepângărită. De aceea Valentin este mult mai apropiat de flori, inimioare, gesturi simple de dragoste, tandrețe.

Adevărul este că într-o lume dominată de invidie, egoism, hoție, minciună, mitocănie, o sărbătoare a dragostei poate părea nepotrivită. Nu m-aș fi gândit niciodată să privesc prin perspectivă naționalistă dragostea. Pe principiu, nu iubesc ca voi, pentru că am eu iubirea mea, de la moșii și strămoșii mei. Nu aș fi crezut niciodată că dragostea reușește să dezbine, nu să apropie oamenii. Că gestul martirului Valentin de a uni doi tineri îndrăgostiți, indiferent de  credința lor, va fi încă o fărădelege. Dar în România secolului XXI este posibil orice. Nici inimile îndrăgostite nu mai bat așa cum o făceau altădată.

 

 

Loading...

Vezi și

Close