Sare-n ochi

România ocupă un îngrijorător loc doi în lume într-un clasament a migrației. Practic, din țara noastră au plecat peste cinci milioane de oameni, din 1989 până în prezent. Statisticile arată arată că România a pierdut prin migrație 20 la sută din populația ei. Asata înseamnă că la fiecare al cincilea român unul a plecat din țară. Doar Siria este înaintea României în clasamentul migrației, doar că acolo discutăm despre un război și despre oameni care încearcă să-și salveze viața, nu despre cetățenii unei țări, teoretic democratice, aflate în Uniunea Europeană, izgoniți de un sistem care inhibă concurența reală și taie orice posibilitate de afirmare a unei valori. În România degeaba învață omul o meserie sau studiază la cele mai reputate universități, nu poate răzbi doar pe principiul competenței. Nu ai pe cineva în spate? Ești condamnat la sărăcie și marginalizare! Exempele contrare acestei afirmații, dacă există, sunt doar excepții care întăresc regula.

Și mai îngrijorător este faptul că pleacă din țară oamenii valoroși. Nu contează că sunt constuctori, șoferi, meseriași sau medici, ingineri, specialiști în calculatoare, nu contează ce studii au, din ce familii provin, cei mai buni din toate domeniile pleacă din țară. Pleacă acolo unde munca lor este apreciată și unde sunt plătiți echivalent valorii lor. Doar cine are nevoie de un meseriaș știe cât de greu e de găsit un zidar bun, un parchetar bun, un tinichigiu sau un vopsitor. Toți meșterii buni îi găsim plecați pe ”dincolo”. Sunt pline Europa și SUA de medici români care performează în clinicile moderne de acolo. Putem să ne imaginăm unde ar fi fost medicina din România dacă acești specialiști nu ar fi plecat printre străini? Și sunt convins că majoritatea dintre aceștia nu ar fi plecat dacă sistemul sanitar din România le-ar fi oferit măcar jumătate din ce au găsit ”dincolo”.

În fiecare zi aud oameni care s-au încăpățânat, până acum, să facă ceva în România că se gândesc să plece. Printre aceștia sunt și oameni maturi, oameni pentru care nu e ușor să o ia de la început. Argumentul acestora este în cea mai mare măsură legat de copii. ”Vreau ca pruncul meu să crească într-o țară normală”. Sau ”nu vreau să-mi educ copilul în sistemul acesta de învățământ”. Sunt două argumente pentru care încă, mulți români se gândesc să o ia de la zero într-o altă țară, printre alți oameni dar într-un sistem normal și logic în care cetățeanul, nu politicianul, este respectat și pus în valoare.

Văzând cifrele seci ale statisticii, mă miră cum la nivelul deciziei politice nu încearcă nimeni să schimbe ceva. Nu momelile cu bani destinați deschiderii unor afaceri îi vor aduce înapoi pe românii plecați în străinătate, nici lozincile, nici naționalismele ieftine, ci însănătoșirea sistemului. Doar că sistemul nu poate fi însănătoșșit de oameni bolnavi, de morții sau asistații social din Teleorman, de violatorii din Vaslui sau alcoolicii care umplu zi de zi cârciumile din toată România. Oamenii care sunt dispuși să muncească au plecat dincolo unde munca lor este apreciată. Odată la patru ani încearcă să se implice, politic, în soarta României. România își bate joc de ei, îi ține la cozi în fața secțiilor de votare și își scoate cirezile de dobitoci analfabeți să le anuleze votul. În fiecare an românii plecați din România își aduc contribuția economică la creșterea țării. Sunt pline șoselele cu mașinile lor. E plin litoralul cu grupuri de oameni simpli, familiile celor plecați să trudească printre străini care se întorc pentru concediu acasă să-și scoată și părinți rămași aici, o săptămână, într-o vacanță. Ar putea să plece oriunde în lume în concediu. Dar vin acasă și încă mai speră să se întâmple o minune în România.