Sare-n ochi
Spre deosebire de Crimeea sau alte țărmuri ale Mării Negre, litoralul românesc este foarte greu de „cucerit”. Cum treci Dunărea în Dobrogea, numărul de mașini pe autostradă începe să crească până la nivelul critic care determină Poliția din Constanța să direcționeze circulația spre sudul litoralului, pe undeva prin port și apoi printr-un nod „gordian” care traversează stațiunea Eforie în circa 90 de minute. În tot acest timp, peisajul se schimbă amețitor. De o parte și de alta a drumului, hotelurile „epocii de aur”, ponosite, cenușii, cu geamuri sparte și tencuială căzută, contrastează cu noile edificii, luxoase, aproape de plajă, viu colorate. Litoralul începe să arate ca o „stemă” a României, cu ruinele trecutului și „perlele” prezentului. Prin geamul deschis al mașinii, pe lângă aerul cu miros de alge și căldură, intră din belșug zgomotul manelelor care concurează serios vuietul valurilor. Pescărușii s-au resemnat și ciugulesc muțește gunoaiele dintr-un tomberon plin până la refuz. Coloana de mașini înaintează atât de încet, încât un melc ar putea lesne să o întreacă, ba să mai bea și o bere între timp, la una dintre terasele care flanchează drumul. Pe o trecere de pietoni, o familie de cocalari își împinge alene burțile. Tata, mama și trei băieți supraponderali își etalează cruci de aur legate cu lanțuri, pe care ar fi invidios orice câine de talie mare. Asemenea „cortegiu” nu poate să-i lase indiferenți pe pasagerii unui autoturism înmatriculat în Belgia, probabil turiști occidentali, care nu au mai văzut burți de copil decorate cu cruci de aur. Familia de cocalari a rămas imortalizată pe aparatele foto ale turiștilor. După Eforie, circulația se descongestionează, dar viteza medie nu crește mult din cauza radarelor care au împânzit drumul spre Mangalia. Aglomerația de pe litoral și tendința șoferilor scăpați din ambuteiaj pot fi o sursă serioasă de venituri pentru bugetul de stat. Stațiunile din sud își păstrează aerul tipic românesc de turism dezvoltat sub sloganul „merge și așa”. Câteva hoteluri, noi sau proaspăt renovate, se transformă în oaze de civilizație la malul Mării Negre. Însă în afara lor, balcanismul și lipsa de civilizație îi dau în cap oricărui „oaspete” care caută curățenie și bun simț. Tomberoanele pline, cu gunoiul revărsat în jurul lor, pungi de plastic, sticle, hârtii, coceni de porumb, pe alocuri chiar și câte o grămăjoară maronie de „materie organică” împânzesc bazele gardurilor vii și zonele verzi de lângă gardurile complexelor turistice lăsate în paragină. Plaja este supraaglomerată. Un fel de babilon unde oameni în costume de baie se calcă realmente în picioare, încercând să găsească un loc liber, cât mai aproape de mare. Nu există alei pe unde cineva să se deplaseze printre prosoape și cearșafuri. Zona de șezlonguri este evitată de turiști pentru că prețul de 25 de lei pe zi nu este chiar la îndemâna celor care preferă stațiunile din sud. Un aspect pozitiv este că vânzătorii ambulanți de nămol, porumb și alte gustări nu mai au acces pe plaja superaglomerată. Chiar și așa, claie peste grămadă, scurmând în nisipul în care chiștoacele de țigară concurează ca densitate scoicile și coceni de porumb apar câteodată ca o comoară ascunsă de cine știe ce pirați, copiii se bucură de soare și apa sărată. Marea Neagră nu-și dezminte numele, densitatea de alge dă apei o culoare destul de închisă. Doar reclama postată pe plajă de Apele Române și afacerea cu șezlonguri susțintă de aceeași instituție nu sunt suficiente să înlăture algele. Forfota de pe plajă se mută seara pe terase. Ospătari care nu fac diferența între vinul sec și oțetul din olivieră se chinuie să fie amabili cu o clientelă pestriță. Practic, pe litoral se vinde orice, oricum și oricui. Curățenia îndoielnică din restaurante este pusă pe seama afluxului de clienți și pe faptul că personalul este suprasolicitat. Bonurile fiscale sunt și ele în vacanță, dar nu pe litoralul românesc. Un concediu la mare poate fi până la urmă o experiență relaxantă. Cu condiția ca turistul să nu se aștepte la altceva decât îi poate oferi „eterna și fascinanta Românie”.
