Sare-n ochi

Sclavagism în secolul XXI, spitale în care pacienții sunt mâncați de viermi înainte de a muri, proteste în penitenciare din cauza condițiilor inumane, reclamate de deținuți. Acestea sunt trei subiecte fierbinți care definesc România la începutul mileniului trei, o țară membră a Uniunii Europene, aflată în realitate undeva la marginea lumii civilizate. Și nu din cauza așezării geografice, ci pentru că este populată de ingnoranți și oameni cărora nu le pasă de nimic.

Românul nu a avut niciodată o educație civică, iar dacă în ultimul timp i s-a dezvoltat un minim spirit civic, acesta a fost canalizat spre teme cu totul ieșite din zona de interes general al comunității. Românii au ieșit în stradă pentru că unei familii din Norvegia, instituțiile acelui stat le-au luat copiii în îngrijire pentru că, după legile lor, considerau că nu sunt îngrijiți suficient de bine. În schimb, aceeași societate civilă stă cuminte în fața televizorului când 40 de oameni sunt ținuți în sclavie de un clan de țigani. Mai mult chiar, mă aștept ca așa-zisa societate civilă să iasă să protesteze împotriva statului care, vezi Doamne, îi persecută pe minoritari, dezmembrând o rețea de trafic de persoane și luându-le forța de muncă de pe moșiile echipate cu palate cu turnulețe. Oricât de mult am încerca să-i integrăm pe țigani într-o societate normală, aceștia nu se vor alinia niciodată normelor de conviețuire unanim acceptate de comunitate. Țiganii, în realitate, îi disprețuiesc pe români, și din cauza unor complexe de inferioritate, încearcă să-i umilească sau să-i fure când prind ocazia.

Dar nici românii nu sunt mai răsăriți decât minoritarii cu origini indiene. Într-o țară cu oameni responsabili nu s-ar ajunge ca într-un spital oamenii să fie devorați de vii de viermi. Se întâmplă însă în București, capitala României, într-un spital care ar trebui să fie de elită, Spitalul de Arși. După scandalul provocat de tragedia de la  „Colectiv”, după cel al dezinfectanților diluați, urmează acum un nou scandal în sistemul sanitar. Nimeni nu oprește hoțiile și impostura din acest sistem. Nu există voință politică pentru asta. Clasa politică este ruptă de populație, dar propaganda funcționează atât de bine, încât alegătorii votează din nou, aceeași politicieni corupți, proști sau prea slabi să poată schimba ceva în bine. Ca și țiganii, politicienii români urăsc și disprețuiesc  pur și simplu electoratul pe care îl mint și îl prostesc din patru în patru ani.

În penitenciare se trăiește prost, spun deținuții. Probabil că în pușcărie se trăiește mai prost decât în libertate. Și este normal acest lucru. Pentru că cei care au ajuns acolo au avut și opțiunea respectării legii și a normelor de conviețuire. Realitatea legată de protestele pușcăriașilor, alimentate de unele posturi TV, cu patronii aflați după gratii, este cu totul alta. Sistemul corupt din politică, ascuns într-o mică parte după gratii, încearcă să forțeze o amnistie sau o grațiere colectivă. Orice astfel de „iertare a păcatelor penale” trebuie cumva justificată, ca să nu pară făcută cu dedicație pentru grupurile politice de presiune din spatele zăbrelelor. Așa că sunt scoși în față deținuții de drept comun și condițiile inumane din penitenciare, ca o justificare a înlesnirii unor pedepse sau iertării de altele. Doar, doar, vor ieși mai repede de la „bulău” al de Voiculescu și ai lui.