Sare-n ochi
Iar îl pun ăștia pe Igaș ministru? Iar Eugen Nicolaescu? Iar Sulfina Barbu?
Cred că, deși avem cea mai restrictivă lege din lume vizavi de înregistrarea unui partid politic, partidele noastre nu au mai mult de câteva zeci de membri. S-a format un fel de ștăbime ideologică, una care se învârte constant în jurul funcțiilor de stat – ca și cum s-ar fi gătat oamenii din România. Oriunde te învârți, tot de ei te izbești. Cum e Rovana Plumb pentru PSD, așa e și Sulfina Barbu pentru dreapta. Dușa de la Apărare își are echivalent în Teodor Atanasiu, Eugen Nicolaescu pare înfipt la Sănătate ca un ac de woodoo. Păpușarii țării ăsteia încă nu pricep că, dincolo de recompensele pentru lipitorii de afișe, chiar e nevoie de încredere. Or, dacă ceva le-a reușit politicienilor în sfertul ăsta de secol, e că au făcut praf și pulbere orice speranță în actul politic. Constantinescu s-a fript cu cei 15.000 de specialiști, Năstase a luat puterea ca pe-o ofrandă, Ponta s-a hămesit la popcorn, acum se pare că e rândul lui Iohannis să fie brandul sub care se fac jocurile.
N-am nimic cu Igaș, ba chiar uneori mi-s simpatice sforțările de a vorbi corect limba română – sigur, asta după ce mă prefac că habar n-am că e și președintele comisiei UNESCO… Ludovic Orban, Anca Boagiu – sunt doar niște nume foarte cunoscute și atât. De fapt, baiul mare e că mereu discuția se poartă în jurul acelorași oameni. Fiecare a investit în partid ca într-un SRL și, de câte ori se întâmplă să cadă ăilalți, România le apare ca o piață de desfacere. Apoi, când se-nvârte iar roata, mai rabdă patru ani și se pun iar în capu' listei deșteptăciunilor de partid. Copy-paste, cum ar spune ăștialalți, plagiatorii… Dar am o altă întrebare pentru noua putere: unde-s românașii care-au plecat de copii pe la universități străine? Au făcut oxforduri și tot felul de școli și încă ușile ministerelor le sunt închise în nas. Îi găsești pe copiii ăștia la Paris, în City-ul londonez sau pe la Berlin – acolo sunt prețuiți, aici n-au putut răspunde la tradiționala întrebare: „tu pe cine ai în spate?”. Nota bene: în Parlament găsim și lucrător comercial, fotbalist non-amator, lăcătuș mecanic, merceolog – asta găsești în cv-ul unora dintre cei care fac legi…
În timp ce scriu rândurile astea, aștept o tânără din Zalau; fata se ocupă, în India, de programe pentru copiii defavorizați și ar vrea să facă ceva similar în România – și nu de sarmale îi e dor, ci spaimă de înstrăinare-i. O altă fată, a prietenilor buni din Paris, face stagii de management la cele mai mari firme din lume. Mai cunosc un tânăr care i-a dat peste cap pe nemți cu ideile lui legate de educație. Copiii ăștia de ce nu-și au locul aici? Au îndurat umilința de a vota în străinătate, colegii nemți, francezi sau englezi îi respectă pentru asta, le-au ținut pumnii și unii le-au adus sandvișuri și ceai, ca pe front. O Europă întreagă le-a privit cu admirație îndârjirea și dorul – și tot n-au loc în țara pe care se presupune că au salvat-o?
În loc de PS: măi nicolaeștilor, igașilor, sulfinelor, atanasiilor și etceterelor – chiar credeți că pentru voi au ieșit oamenii în stradă? Ar trebui să știți că atunci oamenii și-au luat țara înapoi, nu au închiriat-o de la partid.
