Sare-n ochi

Cumpărăm de la americani rachete Patriot. Acesta a fost prețul plătit de Klaus Johannis pentru pozele făcute în biroul oval și strângerea de mână „tovărășească” pe care i-a oferit-o bonus Donald Trump. Nu se știe câte rachete ne dau americanii de patru miliarde de dolari, dar evident că numărul lor nu va reuși să acopere necesitățile României în cazul unei agresiuni din partea Rusiei. Că doar nu o să ne atace Moldova sau Marea Neagră. Sigur că rușii vor avea permanent măcar o rachetă în plus față de câți „patrioți” de dau americanii de patru miliarde de marafeți. Târgul acesta e cam ca în piață, unde se duce gospodina și cumpără roșii de cinci lei. Sau ca în copilărie, când ne cumpăram bomboane de un leu. Și tare curios sunt câte rachete ne pun în coș americanii de suma uriașă pe care urmează să o plătim pentru a fi, cică, apărați. Prezența rachetelor Patriot în România este ca și atunci când, vara, ne aruncam în bazin la ștrand dacă începea ploaia, să nu ne ude. Păi la ce au mai construit americanii scutul antirachetă, dacă mai avem nevoie de „patrioți” să ne apărăm? Nu spuneau toți politicienii când au inaugurat baza de la Deveselu, că odată cu scutul american suntem mai apărați ca niciodată? Păi dacă suntem atât de apărați, ce ne mai trebuie „patrioții” lor? Cert este că din acest punct de vedere afacerea Bechtel a fost mult mai curată și mai patriotică. Măcar după furăciunea aceea ne-au rămas câțiva kilometri de autostradă. După târgul Johannis – Trump ne vor rămâne câteva rachete pe care nici nu apucăm să le scoatem din „cutie” până se îmbată rușii deja cu „barack palinka” în Ungaria.

Din păcate, „afacerea Patriot” demonstrează din nou că România nu are lideri capabili să negocieze interesul național. Joaca de-a războiul este doar un pretext pentru ca  rușii și americanii să-și vândă stocurile de armament țărilor din sfera lor de influență. Trump l-a prins pe Johannis și i-a băgat pe gât o „legătură” de rachete la preț bun, patru miliarde de dolari. Sasul, extaziat de zugrăveala de la Casa Albă, nu a mai putut decât să accepte, când strategia președintelui SUA de a-și dezvolta industria militară a fost enunțată încă din prima zi a mandatului său, când a somat țările NATO să-și plătească „întreținerea”.

Și totuși, asemenea contracte se negociază intens. Dacă România plătește patru miliarde de dolari pentru câteva rachete Patriot, trebuie să existe în spatele acestei tranzacții un contract „off set” benefic României. Dacă un asemenea contract nu a fost negociat, Johannis și toată echipa de negociatori ar fi cazul nu numai să-și dea demisia, ci chiar să fie cercetați, judecați și condamnați pentru „trădare”. Contractele „off set” sunt contracte comerciale care se încheie de obicei între țările care desfășoară comerț cu armament, ca o compensație că investiția în armament nu produce profit sau plusvaloare. Practic, contra celor patru miliarde de dolari pe care îi vom plăti pe „patrioți” eram îndreptățiți , conform cutumelor internaționale, să negociem cu americanii alte câteva contracte comerciale, investiții ale SUA în România sau o deschidere concretă în comerțul bilateral. Ori noi, fraierii care îi cumpără lui Trump rachetele proiectate încă din anul 1969 și intrate în producție în  1976, fiind chiar mai vechi decât Migurile noastre căzătoare, nu suntem capabili să negociem măcar ridicarea vizelor pentru cetățenii ai căror militari mor în teatrele de operații NATO apărând, acolo, exclusiv, interesele SUA.

Johannis nu a  negociat ridicarea vizelor, pentru că diplomația noastră nu este capabilă să negocieze așa ceva. Mă îndoiesc la modul serios că șeful statului  a negociat  altceva decât susținerea SUA pentru un nou mandat la Cotroceni.