Sare-n ochi

Primul examen major a fost picat de noua conducere liberală, în frunte cu Ludovic Orban. Cel mai important, cel puțin numeric, partid parlamentar de dreapta nu a fost capabil să scoată un om cu care să-și asume guvernarea. Nici măcar candidatul de serviciu, Predoiu, nu a mai acceptat să intre în joc. Atitudinea liberalilor în raport cu criza guvernamentală demonstrează fără dubii că „partidul Brătienilor” nu este capabil să se reformeze și să redevină o locomotivă a dreptei. La o săptămână după ce și-a ales o conducere legitimă, eșuează lamentabil prin non combat într-o primă luptă cu PSD, lăsându-l singur pe președintele Klaus Johannis, care nu este nici el vreun mare jucător politic. În criză de personalități, cu un partid închis și ferecat cu multe lacăte, PNL riscă să joace „aria PNȚCD”, pentru că este destul de greu să mai iasă la luptă cu un lider învechit și vulnerabil. Momentul de luni seara trebuia să fie unul propice pentru noul lider liberal. Era momentul ca Ludovic Orban să demonstreze că este cu adevărat un om politic și nu doar un băiat simpatic, bun de gură. Era cazul ca Orban să își asume guvernarea cu orice risc, să forțeze dreapta să i se alăture într-o alianță șubredă, dar perfect posibilă în momentul în care Dragnea și pesedeul său se aflau în dificultate. Orban însă și-a demonstrat limitele, mai precis vulnerabilitatea. Cu un dosar penal în spate, încă nefinalizat cu o achitare, Orban nu putea să fie acceptat de președinte. De unde putem trage concluzia că din anumite puncte de vedere noul președinte al PNL îi este inferior lui Mihai Tudose, chiar dacă opoziția susține contrariul. Cu un plagiat, nedovedit în „cârcă”, dar fără dosare penale, cel mai grav lucru care i se reproșează noului premier este că are față de bețiv. Dar acestui „bețiv” PNL nu a avut curajul să-i scoată în față un contracandidat, lăsându-i lui Johannis o singură opțiune care să nu prelungească criza politică.

Vulnerabilitatea și lipsa de combativitate (în teren, nu în declarații) a lui Ludovic Orban îndepărtează și mai mult PNL de la electoratul său tradițional, dar nu radicalizat. Din ce în ce mai puțin, liberalii arată ca un portdrapel al luptei împotriva partidului stat PSD. Acum nu era momentul propice ca în parteneriat cu președintele Johannis să-i fie dată  lovitura de grație lui Dragnea. Fără guvernare, baronul de Teleorman ar fi fost lăsat baltă de toți oportuniștii guralivi din jurul său, deschizându-se astfel calea unei reforme radicale și în PSD. România are nevoie de partide reformate pe toate părțile ideologice, dar deocamdată România are un partid condus după regulile clanurilor mafiote pe stânga și o serie de partide pe dreapta mult prea slabe, dar mult prea orgolioase să se poată strânge într-o forță de opoziție coerentă. USR nu există decât în băncile Parlamentului și în mintea unor naivi. PMP are în persoana lui Traian Băsescu un lider pragmatic, dar inacceptabil pentru aripa dreaptă a fostului său dușman de „moarte”, USL. În timp ce PNL a devenit un partid blazat, în care nimeni nu își mai asumă răspunderea, în care baronii locali au mizat pe o marionetă simpatică, vulnerabilă  și incapabilă să treacă din zona declarațiilor belicoase în zona faptelor politice. Un partid închis, în care rotirea cadrelor a devenit o joacă de reciclare a nulităților, iar primarii sau președinții de consilii județene își fac jocurile pe principiul  „fiecare pentru el”. Pentru România nimeni nu mai face nimic.