Sare-n ochi
„Școala altfel” ne-a ferit de un nou Colectiv. Programul „Școala altfel” nu o altfel de școală, pentru că, din păcate, aproape toate școlile sunt la fel. În București tavanul unei școli din Sectorul V s-a prăbușit. Noroc că elevii se aflau în activități în afara unității de învățământ, organizate cu ocazia săptămânii „Școala altfel”. Este absolut de neimaginat ce s-ar fi întâmplat dacă la etajul superior al clădirii ar fi fost elevi la ore. Sectorul cinci este celebru pentru fostul său primar, Marean Vanghelie. Incidentul, pe care doar norocul nu l-a transformat într-o tragedie, descrie destul de corect condițiile în care învață mulți dintre elevii din România. Avem nevoie de teroriști ca să ne omoare tinerii și să le distrugă viitorul? Ei bine, nu! Pentru asta sunt suficienți politicienii în România și suficient de mulți „asistați mintal” care să-i voteze.
În multe sate micuții sunt trimiși să învețe carte în școli insalubre, cu toalete în fundul curții, cu acoperișul găurit prin care ploaia își face cu ușurință loc. Sunt de apreciat primarii care au reușit să modernizeze școlile și să ia pe cont propriu un fel de reformă a învățământului. În multe sate școlile au fost comasate și elevii sunt transportați cu microbuze școlare din sate spre centrul comunei, unde funcționează o școală mai „răsărită”. Dar sunt și locuri în care iarna prin zăpadă, primăvara sau toamna prin ploaie, copiii merg kilometri pe jos ca să învețe. Sistemul de învățământ din România, împărțit între administrațiile locale, sărace sau nepăsătoare, și Inspectoratele Școlare, politizate până la ultimul inspector, se dovedește a nu fi în avantajul copiilor.
Numirea directorilor de școli pe criterii de apartenență la un partid sau altul duce în multe cazuri la conflicte dintre aceștia și primarii cu altă orientare politică. Există și cazuri în care edililor pur și simplu nu le pasă de învățământ, considerând că școala trebuie să fie preocuparea dascălilor și a Inspectoratului Școlar. În aceste condiții, cei mai mulți directori ai unităților de învățământ se transformă din educatori în constructori. Cei mai mulți directori de școli se laudă cu termopanele montate, cu parchetul schimbat sau tencuiala proaspătă de pe pereți și mai puțin cu numărul de olimpici sau promovabilitatea bună la Bacalaureat. Se întâmplă asta pentru că în învățământul românesc nimeni nu-și cunoaște atribuțiile, nimeni nu este răspunzător pentru nimic. În învățământul românesc mor copii căzuți în fose septice prost executate, învață în frig sau se îmbolnăvesc din cauza toaletelor insalubre, a lipsei de apă curentă sau a igienei precare din cantinele internatelor, iar edilii dau vina pe profesori și aceștia ridică neputincioși din umăr dând vina pe administrația locală. În acest timp, generații după generații de analfabeți, semidocți și tineri cu o cultură precară ies de pe băncile școlilor dărăpănate, gata să voteze niște șmecheri, cu mai mult noroc dar tot atât de slab instruiți. Din acest scenariu de „auto terorism” pierd românii. Generații după generații de oameni nepregătiți pentru viață se integrează într-o societate din ce în ce mai dezorientată, cu repere morale inexistente și o scară a valorilor răsturnată la 180 de grade. Pentru că școlile sunt instituții în care dacă nu le cade copiilor tavanul în cap, le spală sistemul creierele.
