Sare-n ochi
„Spiritul lui <Sunt la fel de bun ca tine> a trecut de stadiul unei simple influenţe sociale generale. Începe deja să îşi facă simţită prezenţa în sistemul de învăţământ.
Principiul de bază al noului sistem are să fie că proştii şi leneşii nu trebuie făcuţi să se simtă inferiori elevilor inteligenţi şi silitori. Aşa ceva ar fi <nedemocratic>. Diferenţele dintre elevi – căci sunt, indubitabil, diferenţe individuale – trebuie muşamalizate. Lucrul se poate înfăptui pe mai multe niveluri. În universităţi, examenele trebuie astfel gândite încât aproape toţi studenţii să obţină note mari. Examenele de admitere trebuie astfel concepute încât toţi sau aproape toţi cetăţenii să poată intra la universitate, indiferent dacă au sau nu capacitatea (sau dorinţa) de a se alege cu ceva de pe urma învăţământului superior. În şcoli, copiii care sunt prea slab dotaţi sau prea leneşi să înveţe limbi străine, matematică sau noţiuni ştiinţifice de bază vor fi încurajaţi să facă ce făceau cândva copiii în timpul lor liber. Pot, de exemplu, să facă turtiţe de nămol şi asta să se cheme curs de modelaj. Oricât de stupide le-ar fi preocupările, ele trebuie să primească – englezii deja folosesc expresia – <partea lor de respect>. Ba se poate opera la un nivel încă şi mai drastic. Copiii care se dovedesc apţi de un nivel superior pot fi ţinuţi în loc artificial, doar pentru că ceilalţi copii s-ar alege cu o <traumă> – Belzebut, ce cuvânt bun! – dacă s-ar vedea lăsaţi în urmă. Copilul eminent va rămâne astfel în mod democratic ţintuit locului pe tot parcursul şcolii, iar un elev care ar fi în stare să-i priceapă pe Eschil sau Dante va trebui să stea cuminte şi să-l asculte pe colegul lui care încă silabiseşte <Ana are mere>.
Într-un cuvânt, avem motive întemeiate să credem într-o viitoare abolire a învăţământului, atunci când va ajunge să domnească triumfător principiul lui <Sunt la fel de bun ca tine>. Cei câţiva care ar vrea să înveţe vor fi împiedicaţi să o facă; cine se cred ei să-şi depăşească colegii? Şi oricum profesorii – sau poate ar trebui să-i numesc bone? – vor fi mult prea ocupaţi să-i cocoloşească pe nerozi ca să mai piardă vremea cu predatul profesionist”.
Rândurile de mai sus îi aparţin lui Clive Staples Lewis, unul dintre cei mai inteligenţi, mai lucizi şi mai logici gânditori şi scriitori ai secolului trecut, şi au apărut în „Screwtape propose a toast”, în 1959. Ca nu cumva să vă treacă prin minte că omul nu era în temă când vorbea despre învăţământ, amintesc aici că CS Lewis a absolvit Universitatea Oxford cu „triple First”, cea mai mare distincţie posibilă acordată, şi că a fost profesor de literatură medievală şi renascentistă la Universitatea Cambridge.
Ce legătură are ce spunea el acum o jumătate de veac cu ce se întâmplă în învăţământul românesc acum? Nici nu cred că mai e nevoie să răspund. Aveţi răspunsul în cele zece clase obligatorii de pe vremea lui Ceauşescu şi mai ales în „fabricile de diplome” – vă amintiţi mega-scandalul cu „Spiru Haret”? – acreditate de Ecaterina „Abramburica” Andronescu, ca să aibă o patalama că a absolvit învăţământul superior orice netot care abia ştie să-şi scrie numele, dar are şi e dispus să cheltuie bani pentru asta…
