Sare-n ochi

Mai multe asociații ale consumatorilor din Europa de est au protestat față de companiile multinaționale care comercializează produse de mult mai slabă calitate în această regiune decât în țările dezvoltate din Occident. Românii nu par a fi prea interesați de calitatea alimentelor pe care le consumă sau a produselor de larg consum pe care le cumpără. Nici raportul preț calitate nu este un barometru foarte semnificativ în opțiunile comerciale ale familiilor din România. În aceste condiții este evident că lanțurile de mari magazine cumpără ieftin și revând scump toate rebuturile multinaționalelor, pe o piață haotică pe care se comercializează orice. Comerțul este strâns legat de educația unui popor, iar comercianții speculează orice lacună, orice breșă care ține de specificul cultural. Pe vremea crizei alimentare din regimul Ceaușescu, în zona Olteniei, se găseau mezeluri dar se stătea la coadă la hamsii, în timp ce în Transilvania peștii stăteau în galantare și lumea stătea ore întregi la coadă pentru un salam. Profitând de cererea pieței, comercianții ajustează prețurile în așa manieră încât apar numeroase contradicții paradoxale. Există sortimente de bere la preț egal cu apa plată. Nimeni nu se întreabă de ce apa captată din izvor și îmbuteliată poate atinge prețul unei băuturi făcută din apă și procesată într-un flux tehnologic care presupune cheltuieli suplimentare. Este evident că prețul apei este mult prea mare, dar și că berea ieftină este făcută din ingrediente de foarte slabă calitate și printr-un proces tehnologic inadecvat, din moment ce poate fi comercializat la prețul apei. Tot din categoria produselor de calitate îndoielnică este laptele bătut, procesat, comercializat la preț mai mic decât laptele proaspăt. Există sortimente de vin mai ieftine decât strugurii.  Iar crenvurștii din carne de pui sunt mai ieftini decât carnea  de pui. Este evident faptul că aceste produse sunt preparate cu diverși substituenți pentru că ar fi imposibil ca un produs de calitate să fie mai ieftin decât ingredientele din care este făcut, după ce trece printr-un complex proces de fabricație. Piața din România înghite însă orice, sărăcia și lipsa de educație în domeniu sunt o „mină de aur” pentru producătorii de produse ieftine și proaste, vândute la un preț mult peste ceea ce merită. Această politică de marketing a marilor rețele comerciale omoară practic micii producători care încearcă să iasă pe piață cu marfă de calitate. Cum calitatea nu poate să fie și ieftină, micii producători au două șanse: ori se axează pe o piață de nișă cu clienți extrem de puțini, ori se adaptează politicii ieftin și prost. Așa am ajuns să mâncăm crenvurști de pui din emulsie de șorici de porc, salam cu aditiv din celuloză alimentară (un fel de hârtie), bere cu fermentație rapidă și incompletă sau alcool cu aromă de votcă. Ca să nu mai vorbim de laptele din zer aditivat cu grăsimi vegetale. Toate aceste produse, pe cât sunt de ieftine pe atât sunt de dăunătoare sănătății.

O altă zonă de speculație a marilor comercianți este ignorarea producției agricole autohtone, în lipsa unor mari producători care să poată asigura livrările de marfă proaspătă într-un ritm susținut. În aceste condiții aproape toate produsele alimentare care se comercializează în marile rețele de magazine sunt importate. De aceea a ajuns ca brânza produsă în România să fie mai scumpă decât carnea de porc din import sau nucile de cocos, produse exotice, mai ieftine decât nucile autohtone. Ca să nu mai vorbim despre portocalele sau bananele din import mai ieftine decât merele autohtone.  Și exemplul dezechilibrelor sau a paradoxurilor pe piața din România poate să o completeze fiecare dintre noi, pentru că le întâlnim în orice supermarket.

„Ești ceea ce mănânci” spune Ayurveda, o veche filosofie indiană și dacă ne uităm atent în jur constatăm că înțelepții hinduși au mare dreptate. Pentru că în România avem o populație îmbătrânită, predispusă spre îmbolnăvire. Alimentația are un efect major asupra acestor caracteristici. Și nu se poate întrevedea o schimbare din moment ce cultura gastronomică, cultura comercială, obiceiurile alimentare, până și tradițiile culinare, par a fi în defavoarea noastră. O educație a copiilor încă din școală despre obiceiurile alimentare și gastronomie ar fi binevenită în programa educațională ca materie de cultură generală. Dar românii preferă să-și cumpere mâncare ieftină și medicamente scumpe, în loc să facă invers.