Sare-n ochi

„Porunceşte, aşadar, oamenilor tăi să fie drepţi cu poporul care se alătură puterii tale. Fie ca slujitorii tăi să ne cârmuiască cu dreptate şi nu cu rea-credinţă, trimiţându-ţi veşti mincinoase despre noi, spre a-ţi trezi mânia împotriva noastră. Porunceşte-le să ne cârmuiască cruţând libertatea, avutul, limba şi obiceiurile părinţilor şi strămoşilor noştri. Fie ca legile tale să fie deopotrivă pentru toţi supuşii tăi. Fie ca dregătorii tăi să nu fie prea îngăduitori cu unii şi prea aspri cu alţii. Fie ca hotărârile lor să fie deopotrivă de drepte pentru toţi. Să ia numai birul cuvenit nevoilor şi hărăzit folosinţei tale, dar nu şi încă unul tăinuit – care nu va intra în tezaurul tău, ci va îmbogăţi slugile tale şi slugile slugilor tale. Porunceşte să fim cârmuiţi cu dreptate pentru noi şi pentru copiii noştri.”

Aşa grăieşte ceea ce astăzi s-ar putea numi, trecând peste forma arhaică a traducerii, un document oficial: inscripţia de pe mormântul faraonului Horem–Hep al Egiptului, datată 1470 înainte de naşterea lui Hristos. Doleanţele supuşilor faraonului de acum trei milenii şi jumătate sunt atât de clar expuse, încât nici nu mai merită explicate. Ceea ce putem desprinde de aici, dacă vrem cu tot dinadinsul să extragem o morală oarecare, este că – din moment ce sunt cerute insistent – lucrurile par să nu meargă deloc aşa cum doresc acei oameni care formulează „petiţia”, considerată atât de importantă încât a fost înscrisă în piatra mormântului răposatului faraon – cel mai probabil chiar la dorinţa sa, în speranţa că va fi un fel de ghid şi îndreptar pentru urmaşii săi la conducere.

… Norocul nostru e că, în vremurile actuale, la noi în România nu se mai întâmplă asemenea abuzuri ca acelea de pe timpul lui Horem–Hep! Slujbaşii statului se gândesc în primul rând că poporul este acela care trebuie să exercite puterea în stat, iar grija lor este să fie drepţi cu acesta… Niciodată nu s-a întâmplat în România ca aceia care cârmuiesc să primească veşti mincinoase de la subalterni… Legea este aceeaşi pentru toţi şi se aplică tuturor cu aceeaşi măsură… Cei care au puterea de decizie nu iau hotărârile preferenţial, prea stricţi cu unii şi cu prea multă largheţe la alţii… Nimeni nu se atinge de bugetul statului în interes personal… Nimeni nu şi-a îmbogăţit din bani publici rudele, prietenii, clientela…

După ce aţi terminat de zâmbit amar sau – dacă nu aţi sesizat de la început ironia – de înjurat printre dinţi, încheiem transmisia din Egiptul antic. Revenim în România, în anul 2016 după naşterea lui Hristos.