Sare în ochi

Lăsând la o parte programele, minciunile, promisiunile, doctrina, corupția și corupții, liderii mai mult sau mai puțin carismatici, ar fi totuși nedrept ca dintre toate partidele de pe scena politică, tocmai PSD să conducă România în anul centenarului unirii. Dacă de 1 Decembrie am depus coroane de flori în memoria celor care au făcut România Mare, dacă vărsăm lacrimi când vorbim despre reîntregirea neamului și momentul Alba Iulia 1918, nu avem cum să nu-i răzbunăm pe făuritorii unirii morți în temnițele comuniste, pentru singura vină de a fi patrioți. Dar teamă mi-e că vom merge peste 10 zile, cu cocarda tricoloră de la 1 Decembrie în piept, cu inima încă bătând în ritmul imnului național, și îi vom vota pe urmașii celor care i-au ucis pe mulți dintre cei ce au făcut România Mare și care acum, ca atunci când aruncau în temnițe fruntașii unioniști, sunt ajutați de o propagandă demagogică și o istorie mincinoasă.

PSD este fără nici o îndoială continuatorul doctrinar și istoric a fostului PCR. În primele zile ale Revoluției din Decembrie, Ion Iliescu, membru al PCR din anul 1953, fonda FSN, transformat prin mai multe mutări succesive în PSD. Tatăl lui Iliescu, care l-a crescut și de la care a primit toată educația politică a fost ”comunist ilegalist” . În anul 1931 a plecat clandestin în URSS, unde a participat la lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist Român. La acest congres a semnat o declarație care prevedea că: ”România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine”. Și fiul său, fondatorul și Președintele de onoare a PSD a aderat la principiile internaționalei socialiste care nu privea cu ochi buni statul Național Român și implicit adevărații patrioți care l-au fondat. În anul 1956 Ion Iliescu era Secretarul General al UTC, participând din această poziție la organizarea represiunii împotriva studenților anticomuniști influențați de mișcarea de eliberare a Ungariei. În zilele Revoluției 1989, Iliescu declara, referitor la soții Ceaușescu: „s-au autointitulat comuniști, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această țară.”

Alți vechi comuniști, dintre aceia care s-au făcut complici la arestarea și eliminarea fizică a politicienilor care au făcut de fapt România Mare au fost alături de Ion Iliescu fondatori ai actualului PSD: Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Dan Marțian, etc. Aceștia au stat la baza unui partid care nu a făcut niciun efort să se delimiteze de vechiul partid Comunist, ba mai mult, a promovat odraslele activiștilor din perioada stalinistă a vechiului PCR. Viitorul lider al PSD; după Ion Iliescu, Adrian Năstase, a fost fiul ofițerului Marian Năstase membru marcant a PCR. Socrul din prima căsătorie a lui Adrian Năstase a fost Grigore Preoteasa, fost Ministru de Externe comunist. Socrul din a doua sa căsătorie, cu Dana Năstase, a fost activistul PCR, Angelo Miculescu fost ministru și vicepremier în guvernul comunist. Urmașul lui Adrian Năstase la conducerea PSD a fost Mircea Geoană. Tatăl său a fost general în armata RSR, vechi activist PCR însărcinat cu organizarea Gărzilor Patriotice.

Nici președinții PSD, cu certe origini comuniste, nici discipolii lor care i-au succedat nu au condamnat niciodată oficial comunismul însușindu-și faptele ”glorioase” ale strămoșilor politici. Printre ele și exterminarea elitei politice și academice a României Mari. Adică tocmai pe aceia care au contribuit decisiv la Unirea din 1918.

Constantin Argetoianu (medic, licențiat în drept și litere); Constantin I.C. Brătianu,(inginer, deputat, fost ministru); Gheorghe I. Brătianu (licențiat în drept și în litere, doctor în filosofie, profesor universitar, fost ministru) Dumitru Burilleanu,(fost guvernator al Băncii Naționale) Daniel Ciugureanu (fruntaș basarabean, unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România, doctor în medicină, deputat în Sfatul Țării, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Democratice Moldovenești, ministru de stat în 4 guverne românești, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele ad-interim al Senatului Regatului România Mare, diplomat la Conferința de Pace de la Paris); Ion Cămărășescu,(licențiat în drept la Paris, fost ministru și deputat); Tit-Liviu Chinezu, (episcop greco-catolic, profesor de filosofie); Ion Șerban Christu,(doctor în drept, fost ministru); Henri Cihoski,(general de Corp de Armată, fost senator de drept); Tancred Constantinescu (inginer, fost ministru); Ioan Ilcuș (general, șef de Stat Major, fost ministru); Alexandru Lapedatu (licențiat în istorie, și geografie, profesor, fost președinte al Academiei Române, fost ministru); Ion I. Lapedatu, (specialist în finanțe, licențiat la Budapesta, profesor la Academia de Comerț din Cluj, fost deputat, senator, ministru și guvernator al Băncii Naționale a României, membru de onoare al Academiei Române); Iuliu Maniu, (doctor în drept, președintele P.N.R. și ulterior al P.N.Ț., fost ministru), Orăștianul Aurel Vlad (doctor în drept, fost deputat și ministru) sunt doar câțiva care au murit în celulele închisorii de la Sighet. Pe lângă ei zeci de mii de patrioți au fost întemnițați, chinuiți, umiliți doar pentru vina de a-și fi iubit țara.

Am văzut ieri parada dedicată zilei de 1 Decembrie 1918. Ar fi trebuit să aibă loc la Sighet, Pitești, Gherla, Aiud, Periprava și în alte zeci de locuri unde au existat pușcării sau lagăre de muncă în care comuniștii i-au trimis pe fruntașii României Mari. Dacă i-aș fi văzut acolo pe liderii PSD, puteam liniștiți spune că s-au întors criminalii la locul crimei. Așa cum am putea spune și dacă în 2018, urmașii lui Dej, Ceaușescu, Ana Pauker, a torționarilor Enoiu, Crăciun sau Vișinescu (cel care l-a ucis prin tortură pe Ion Mihalache) ar conduce România reîntregită de martirii neamului românesc uciși în închisorile comuniste.