Eroii din Simeria
În Piața Unirii din orașul Simeria există unul dintre monumentele „cu vultur”, asemănător din acest punct de vedere cu, spre exemplu, cele din Bozeș, Gelmar sau Crișcior, despre care am scris cu alte ocazii. Mai mult decât atât, monumentul din Simeria beneficiază, alături de crucile și monumentele ce se întâlnesc pe raza localităților componente ale orașului (Bârcea Mare, Cărpiniș, Sântandrei, Simeria Veche, Șăulești și Uroi), de o bibliografie, dacă ar fi să ne gândim doar la volumele semnate de G. T. Niculescu-Varone („Monografia satului Săulești”, București, 1945) sau Ioachim Lazăr și Camelia Stârcescu Enăchiță („Monografia orașului Simeria”, Deva, 2008). Este destul de rar întâlnit un asemenea fapt.
Monumentul din Piața Unirii
Obiectivul memorial din centrul orașului Simeria a fost ridicat în anul 1937, conform informațiilor găsite prin arhive de autorii monografiei localității (p. 78). Construit din piatră, monumentul este amplasat pe un piedestal din ciment în două trepte. În afară de vulturul cu aripi larg deschise, cu o cruce în cioc și un sceptru între gheare, monumentul este constituit din trei registre mari: o bază aproximativ cubică, un obelisc sub formă de trunchi de piramidă și un registru superior dreptunghiular, decorat și terminat tot într-un trunchi de piramidă.
Pe acest ultim registru, pe ambele laturi se găsește redat în basorelief, stilizat desigur, un motiv des întâlnit pe monumentele construite în perioada interbelică: două săbii-pumnale încrucișate peste care s-a suprapus modelul unei căști de tip „Adrian”, însă fără a avea reliefat „cozorocul”. Respectiva cască a fost desenată şi proiectată de generalul francez August Louis Adrian şi a fost introdusă în dotarea trupelor franceze în 1915, în cea a trupelor române în 1917, devenind după 1918 un simbol al Marelui Război.
Registrul median este decorat în partea din față cu simbolul crucii, o cruce de tip latin, sculptată, sub care se află încastrată o placă de marmură, cu un text mai puțin obișnuit. De obicei, monumentele ridicate în perioada amintită aveau un text oarecum clasic, care vorbea despre eroii căzuți pe fronturi între limite temporale care puteau ajunge chiar la 1914-1920, sau chiar amintesc și de alți eroi căzuți prin răscoale (precum cea din 1874, condusă de Horea, Cloșca și Crișan) sau revoluții (ca cea din 1848-1849, condusă de Avram Iancu). Textul de pe monumentul eroilor din Simeria este însă mai special, menționând că acesta este ridicat în amintirea „EROILOR și MARTIRILOR, / cari s-au jertfit pentru / realizarea idealului național / 106. – 1918”.
După al Doilea Război Mondial, nu știm cu exactitate când în acest moment, pe registrul inferior a mai fost amplasată o placă de marmură (este bine că nu au placat tot monumentul cu marmură, că doar ne aflăm la Simeria), pe care este săpat următorul text: „EROILOR și MARTIRILOR / căzuți pentru patrie în / MARELE RĂZBOI / 1941 – 1945”. Și aici regăsim o ieșire din tipicul inscripțiilor de gen, pentru că sintagma „Marele Război” este utilizată pentru a doua conflagrație mondială și nu pentru prima, așa cum este utilizată în istoriografie.
O precizare despre monumentul din Simeria Veche
Monumentul din Simeria Veche l-am descris de mai multe ori, inclusiv în „Glasul Hunedoarei” (vezi „Glasul Hunedoarei”, an IX, nr. 2096, 2 februarie 2018, p. 8), menționând că este simplu, ridicat în anul 2000 din marmură albă. Cu alte ocazii am precizat că aceste tipuri de monunte au înlocuit uneori obiective memoriale mai vechi, fiind mult mai facilă amplasarea unor monumente noi, decât restaurerea celor vechi. Este și cazul monumentului din Simeria Veche, despre care în monografia orașului Simeria se precizează că „în iulie 1940 s-a terminat și inaugurat Monumentul Eroilor” (p. 78).
Daniel I. Iancu
