glasul-hd.ro Web analytics

Sănătate

Măsuri de prim ajutor în cazul mușcăturii de căpușă

Serviciile medicale de urgenţă sunt adesea supraaglomerate cu solicitări care pot fi rezolvate şi acasă. Muşcătura de căpuşă e o problemă importantă în timpul sezonului de vară, dar nu constituie o urgenţă medicală. Ce putem face dacă constatăm că avem o căpuşă retenţionată la nivelul pielii ne explică dr. Călin Dumitrescu.

Asistența în caz de mușcătură de căpusă

NU intrați în panică! Numai o mică parte din oamenii care sunt mușcați de căpușe ajung să fie infectați cu Borrelia burgdorferi și dezvoltă boala Lyme pentru că nu toate căpușele sunt purtătoare ale sprirochetei. E foarte important să îndepărtați căpușa cât mai repede posibil. Pentru îndepărtarea căpușelor, este total contraindicată folosirea metodelor „tradiționale”, precum aplicarea de căldură, ceară, acetonă, ulei, vaselină, benzină pe căpușă. De asemenea, orice agresiune asupra insectei o poate determina să-și deverseze conținutul stomacal în organismul nostru, și odată cu el potențiale virusuri și bacterii, ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Ca să desprindem căpușa avem nevoie de o pensetă. Încercăm să fixăm penseta pe capul capușei și cât mai aproape de piele posibil. Scopul e să o extragem cu tot cu cleștii cu care s-a atașat, nu numai corpul său. Restanța capului la nivelul tegumentului poate duce la inflamație locală și infecție. Extragem căpuşa, trăgând perpendicular pe piele, fără rotire sau alte mişcări suplimentare. Sub nicio formă nu trebuie să strivim corpul căpușei. După ce am eliminat căpușa ne spălăm pe mâini și folosim tot apă și săpun pentru a spăla porțiunea de piele afectată și apoi aplicăm soluție antiseptică. Se poate folosi local și un unguent cu antibiotic.

Boala Lyme, cunoscută și sub denumirea de infecția Lyme, este o afecțiune bacteriană transmisă de căpușă (nu toate căpușele cauzează boala Lyme, numai cele din genul Ixodes, insectă ce poartă o bacterie numită Borrelia burgdorferi). Stadiul I al bolii Lyme: Primul semn al infecției este eritemul migrator. Acesta se poate instala oricând într-un interval de câteva zile sau săptămâni (în general, 3-30 de zile) de la momentul mușcăturii de căpușă și apare ca o erupție cutanată roșiatică, centrată de locul de atașare al căpușei. În timp, acesta se extinde centrifug mărindu-și suprafața, devenind o placă rotund-ovală, deseori cu o clarificare, decolorare centrală – de aici și aspectul de „semn de tras la țintă” sau de „ochi de bou”. În majoritatea cazurilor, erupția este asimptomatică, dar uneori poate fi însoțită de prurit sau de senzația de arsură. În această etapă, infecția poate asocia și un sindrom pseudogripal, manifestat prin: febră, astenie, oboseală, dureri de cap, redoare sau dureri articulare, dureri musculare etc. Netratat, eritemul migrator dispare în câteva săptămâni. Stadiul II al bolii Lyme: se poate instala la distanță de câteva săptămâni sau chiar luni de la momentul mușcăturii de căpușă. Simptomele specifice sunt: manifestări musculoscheletale: dureri, tumefieri sau inflamații ale articulațiilor neurologice – pareză facială sau de nervi periferici, radiculopatii, meningită (semne ale iritației meningeale – redoare de ceafă, fotofobie), encefalopatie – stări confuzionale, tulburări de memorie, atenție, somn etc.; cardiace: tulburări de ritm și de conducere la nivelul inimii, miocardită, pericardită – afectarea cardiacă putându-se manifesta prin stări de amețeală, palpitații, dispnee, dureri în piept. Cel de-al treilea stadiu se poate instala la distanță de câteva luni sau ani de la infecția inițială. Cele mai frecvente sunt: hemipareza, pierderea auzului, disfuncții ale vezicii urinare, convulsii, afectare cognitivă. Boala poate apărea treptat sau se poate instala „în episoade”, cu faze de remisie și recidivă. Tratamentul consta în administrarea de antibiotice, însă tipul antibioticului și durata administrării sale va fi stabilită de medicul specialist în funcție de vârsta pacientului și de manifestările prezentate (eritem migrator/afectare cardiacă/neurologică). Totuși, indiferent de cât de bine a fost aleasă schema terapeutică, pot apărea recidive, în aceste cazuri fiind necesară o a doua cură.

Doctor, Călin Dumitrescu