De pe un maidan din Călan, pe podiumul gimnasticii. Cu 15 ani în urmă, Andrei Groza pleca din sânul familiei pentru a face gimnastică de performanţă. Acum e campion.

Zilele trecute, la Cluj–Napoca, s-au încheiat Campionatele Naţionale de Gimnastică. Un tânăr originar din Călan a reuşit să urce de trei ori pe podium, obţinând două medalii de aur şi una de bronz. Este vorba despre Andrei Groza, un copil care, până acum, a învins tot ce i-a stat în cale pentru a-şi urma pasiunea. Are acum 22 de ani, dar nu-şi fixează niciun obiectiv, în afară de acela de a fi din ce în ce mai bun.

Pe la trei ani, părinţii lui Andrei au observat că băiatul lor se caţără cu prea mare uşurinţă pe bara pe care sunt puse covoarele la spălat, se urcă şi se ţine bine de ea, de parcă ar avea 8 sau 9 ani. Un prieten de familie l-a văzut la rându-i cum se caţără pe tot ce putea, prin curtea casei aflată la o margine a orăşelului, curte a cărei poartă dă şi acum într-un maidan. A rămas uimit. L-a luat şi l-a adus, într-o plimbare, până la Deva. Pe atunci Octavian Bellu şi Mariana Bitang erau la Deva, cu tot cu lotul naţional de senioare. Antrenorii l-au văzut şi ei şi au spus: „Musai să-l înscrieţi la un club de gimnastică masculină”. Prietenul de familie s-a ţinut apoi de capul părinţilor, copilul i-a bătut şi el la cap şi, uite-aşa, pe la vreo patru ani, Andrei păşea într-o sală improvizată de antrenament, amenajată în clădirea Casei de Cultură din Călan.

Un juniorat chinuit

La 7 ani a plecat de-acasă. S-a înscris la CSS Reşiţa. Aici se afla cel mai apropiat club de gimnastică masculină. „Primele luni n-am avut nimic. Apoi am venit acasă în vacanţa de iarnă şi n-am mai vrut să mă duc la Reşiţa. A fost foarte greu. Vă daţi seama, eram un copil. Cu greu suportam dorul de casă. Apoi mi-am făcut prieteni şi, cumva, am mers mai departe. A fost şi un regim sever acolo. Vechile metode, le ştie cam toată lumea. Dar n-are rost să detaliez pentru că şi datorită acelor metode, poate, am ajuns unde sunt”, spune tânărul campion. Mărturiseşte că, de multe ori, a vrut să renunţe la gimnastică. A rezistat. S-a consolat cu gândul unei mutări, la clubul de profil din Bistriţa. A reuşit, însă nu fără emoţii: „Plecasem de la Reşiţa la Bistriţa, iar cei de la Reşiţa spuneau că mă pot transfera doar dacă mai concurez un an şi jumătate pentru ei. Am făcut asta, dar tot nu mi-au dat transferul. Am fost însă selectat pentru lotul naţional de juniori, iar acest lot se antrena la Bistriţa. Aşa s-a rezolvat problema”.

Seniorat început cu accidentări grave

A venit şi trecerea la seniori. Alte provocări, alte probleme. Mai întâi a fost o hernie de disc tratată cu infiltraţii. După ce a scăpat de acest chin, au urmat altele. În 2014, în urma unei aterizări, la un antrenament, s-a accidentat: fisură de femur la piciorul drept, ruptură de ligament încrucişat şi ruptură de menisc. S-a operat la Centrul de Medicină Sportivă Acibadem din Istanbul (partener al Federaţiei Române de Gimnastică). După cinci luni, problema a recidivat. S-a rupt acelaşi ligament. S-a operat din nou, tot la Istanbul. În 2016 a scăpat de accidentări. Nu le numeşte nicidecum „ghinioane”. „Eu nu cred în ghinioane. Sunt lucruri care, pur şi simplu, se întâmplă şi cam atât. Orice ar fi, mergem mai departe”, spune Andrei. La recentele Campionate Naţionale a reuşit să ia aurul la bară, bronzul la inele şi a reuşit să ia titlul cu echipa – Dinamo Bucureşti.

„E imposibil să ajungi exact ca altcineva”

Andrei Groza nu va fi prezent la Jocurile Olimpice de la Rio. „Încă nu pot să fac toate aparatele. E vorba de sol şi sărituri. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la următoarea Olimpiadă pentru că un ciclu olimpic înseamnă, în sport, o perioadă foarte lungă. Deocamdată mă gândesc la Campionatele Europene ce vor avea loc, la anul, la           Cluj–Napoca. Nu am un idol. Îmi plac mulţi sportivi, dar nu am un idol anume pentru că e imposibil să ajungi exact ca altcineva. Important este să te pregăteşti şi să încerci să devii din ce în ce mai bun”, spune tânărul din Călan care mai mărturiseşte că, dacă n-ar fi fost gimnast, ar fi ajuns pugilist. „Boxer sau orice altceva ca sportiv. Nu am moştenit talentul tatălui meu (mecanic de profesie – n.red.). Ştiu doar unde e motorul la o maşină şi… cam atât”, recunoaşte râzând Andrei Groza.

Antrenorul: „Andrei are un potenţial real pentru performanţă”

Antrenorul – coordonator al lotului naţional de gimnastică masculină, Ioan Suciu (foto), este încă rezervat în a-l numi pe Andrei Groza drept „viitor star”. Este însă optimist în ce priveşte viitorul tânărului, cu o condiţie: să-şi păstreze nealterată principala sa calitate – perseverenţa. „Este doar primul titlul de campion naţional al lui Andrei (la seniori – n.red.). Are un potenţial real pentru performanţă. A demonstrat deja perseverenţă şi, la vârsta pe care o are, are tot viitorul în faţă. Nu mă puneţi să spun ce-mi place şi ce nu-mi place la el. Nu punem deloc problema aşa. Certe este că, deocamdată, nouă ne place să muncim şi asta facem”.