glasul-hd.ro Web analytics

Reportaj

Corvinii, un brand mult prea puțin pus în valoare

Hunedoara este un nume cu rezonanţă istorică deosebită în întreaga lume. Faima acestui nume nu este legată nici de siderurgie, şi nici de exploatările de minereu de fier din zonă, ci de familia Huniazilor. Prin promovarea și punerea în valoare a acestor adevărate „branduri”, județul Hunedoara ar putea să își crească substanțial veniturile din turism. Din păcate, la ei acasă, nici Ioan de Hunedoara, nici Matei Corvin nu sunt puşi în valoare pe măsura imaginii şi a respectului cu care sunt trataţi în întreaga lume.

29550182_918656344981306_1734023092_n În România, un judeţ, un municipiu şi probabil vreo navă din flota vândută poartă numele de Hunedoara. Românii se mulţumesc să-i revendice declarativ pe cei doi iluştri lideri, de origine română, din epoca medievală. Autorităție locale fac prea puțin pentru a folosi faima lor în scopul promovării județului.

Ungaria îşi cinsteşte eroii

Ungaria nu numai că revendică apartenenţa etnică a nobililor din familia Huniazilor, dar ştie să-i şi cinstească aşa cum se cuvine. În spatele Pieţei Eroilor, unul dintre cele mai vizitate locuri din ca­pitala Ungariei, există o replică a castelului de la Hunedoara, iar printre personajele cele mai importante care-şi găsesc loc în galeria din Piaţa Eroilor se află Ioan de Hunedoara şi Matei Corvin. În ţara vecină există străzi, pieţe, edituri, formaţii artistice, magazine, edificii cultura­le, echipe sportive, toate sub egida Corvinilor. Aproape că nu există o localitate în Ungaria să nu aibă măcar o stradă sau o piaţă cu nume legat de familia Corvinilor. În Pesta una dintre cele mai cunoscute pieţe agro-alimentare poartă numele „Hunedoara”. Piaţa este o hală veche construită la sfârşitul secolului al XIX–lea, şi poartă numele municipiului din România încă de la înfiinţare. Peste Dunăre, în Buda, o stradă principală din interiorul vechii cetăţi este denumită, de asemenea, „Hunedoara”. Una dintre principalele edituri din Ungaria se numeşte Corvi­na, iar cea mai vestită bi­serică din interiorul vechii cetăţi de la Buda poartă numele lui Matei Corvin (Matias Templom). Unul dintre cele mai cunoscute magazine universale din Budapesta este supermarketul Corvin (Corvin aruhaz). Un alt edificiu celebru care poartă numele nobililor hunedoreni este hotelul de patru stele Corvin, situat în apropierea Parlamentului, în centrul Pestei. Numai în capitala Ungariei există peste 30 de şcoli care au numele legat de familia Corvinilor. Liceele „Ioan de 29633169_918656351647972_128417995_oHunedoara” (Hunyadi Iános gymnázium) şi „Matei Corvin” (Corvin Mátyáas gymnázium) fiind cele mai cunoscute. Pe numeroase afişe, legate de istoria Ungariei, apare castelul de la Hunedoara aproape ca un simbol naţional. Este de remarcat şi faptul că numele familiei nobiliare transilvane este scris cu „C”, după grafia română, şi nu cu „K”, aşa cum scriu maghiarii, unde litera „C” se citeşte „ţ”.

Ioan de Hunedoara, cinstit de lumea catolică

Locuitorii „târgurilor” din Transilvania sunt obişnuiţi să audă în fiecare zi la ora prânzului glasul clopotelor bisericilor catolice. În întreaga lume, la ora 12 fix, în bisericile catolice sunt trase clopotele. Puţini credincioşi romano – catolici sau ortodocşi ştiu că acest obicei îl cinsteşte pe Ioan de Hunedoara, unul dintre cei mai cunoscuţi eroi medievali, voievod al Transilvaniei, ajuns guvernator al Ungariei. Cu ocazia victoriei răsunătoare asupra turcilor din anul 1456, când Ioan de Hunedoara a reuşit să des­presoare cetatea Belgradului, Papa Calixt al III-lea a hotărât, în semn de omagiu şi aducere aminte, ca în fiecare zi la ora 12 să se tragă clopotele în bisericile catolice. Ora 12 a fost ora la care armata lui Ioan de Hunedoara a reuşit să învingă oastea lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului în 1453. La scurt timp după această victorie, Ioan de Hunedoara a murit de ciumă, chiar în cetatea pe care a reuşit să o salveze de asediul turcilor. Ioan de Hunedoara s-a făcut cunoscut şi în Occident. În Spania, s-au scris romane epice ca ecou al isprăvilor voievodului ardelean. S-a dovedit, de curând, că Ioan de Hunedoara a fost eroul unui roman de aventuri foarte cunoscut în Franţa până în veacul al XVIII–lea, intitulat „Tirant le Blanc” – le Blanc fiind o greşeală de copist pentru originalul „le Blac”, adică Valahul. Prestigiul lui Ioan de Hunedoara i-a permis şi fiului său, Matei Corvin, să urce pe tronul Ungariei, după moartea marelui voievod.

Matei Corvin, cea mai cunoscută personalitate născută pe teritoriul României

29514243_918655611648046_978727723_oDintre toate personali­tăţile născute pe teritoriul românesc, cel mai prezent în li­teratura occidentală este Matei Corvin, fiul cel mai mic al lui Ioan de Hunedoara, ajuns rege al Ungariei. Matias Rex a văzut lumina zilei în 1443 la Cluj şi a intrat în istorie sub numele de Corvinus, de la corbul prezent pe blazonul familiei Huniade. Sub domnia lui Matei Corvin, Ungaria avea de patru ori suprafaţa de astăzi. Frontiera nordică era pe crestele munţilor Tatra, adică ce este azi Slovacia. Sudul Ungariei se întindea pe toată lungimea câmpiei monotone a provinciei sârbe Vojevodi­na, până la Belgrad. Spre sud-est, Regatul maghiar cuprindea pădurile şi dealurile Transilvaniei, regiune numită Erdely. Unirea coroanelor Ungariei şi Croaţiei, la începutul anului 1100, a atras şi teritoriile croate ale Sloveniei şi Dalmaţiei.

Corvinii, studiaţi la Yale

În cartea „The Raven King: MATTHIAS CORVINUS and the Fate of his Lost Library” (Regele Corb: Matei Corvin şi soarta pierdutei sale biblioteci), scrisă de Marcus Tanner, publicată de Editura Yale University Press din S.U.A., autorul se arată contrariat de felul în care este tratat Matei Corvin în România. „După ce România şi-a asumat controlul Transilvaniei, noile autorităţi de la Bucureşti au promovat în mod agresiv identitatea exclusiv românească a provinciei, ignorând vechea sa legătură cu Ungaria. La Cluj, chiar acolo unde s-a născut Matthias, am găsit mulţi români încă ostili memoriei celui mai glorios fiu al oraşului lor, deşi bătrâna casă a familiei Huniade este încă în picioare pe o stradă lăturalnică, în apropierea Bisericii medievale „Sf. Mihail”. Autorul opinează că atitudinea duşmănoasă faţă de memoria lui Matei Corvin este cel mai bine ilustrată de agitaţia din jurul statuii sale din centrul Clujului. Operă a sculptorului ungar János Fadrusz, statuia a fost dezvelită în anul 1902 cu mari festi­vităţi populare. În anul 1990, scrie Marcus Tanner, această statuie a devenit obiect de dispute aprinse la Cluj, unde primarul naţionalist al oraşului a înconjurat monumentul cu săpături arheologice, care au subminat temelia şi grandoarea statuii.

Matei Corvin, român şi ungur deopotrivă

29514291_918656634981277_531585982_o„Ostilitatea românilor faţă de Matthias a fost – şi este neîntemeiată… Matthias aparţine românilor aproape la fel de mult ca ungurilor. Strămoşii lui nu erau etnici unguri sau maghiari. Ei proveneau din Valahia, teritoriu din sudul Transilvaniei, care – împreună cu Moldova – formează baza statului modern al României. Unii istorici români confirmă în mod liber aceasta şi chiar l-au aclamat pe Matthias ca fiind un erou român. Dar această atitudine luminată nu i-a inclus niciodată pe naţionaliştii români, care rămân bănuitori că monumentele regilor unguri sunt puncte de raliere a minorităţii nemulţumite din Transilvania.” La fel de surprinzătoare sunt observaţiile autorului cărţii ca urmare a vizitei sale la castelul Huniazilor de la Hunedoara: „La Hunedoara, Vaidahunyad în ungureşte, unde Matthias a crescut, autorităţile româneşti au întreţinut cu mai puţină ranchiună castelul familiei Huniade. Probabil, pentru a împiedica transformarea castelului într-o atracţie ungurească, Ceauşescu l-a înconjurat cu fabrici metalurgice. După 1990 acestea au fost închise şi ruginesc rapid, principala lor contribuţie fiind să acopere cu cenuşă şi praf acope­rişurile, dând oraşului paloarea sa cenuşie. Panorama din interiorul castelului este descurajantă pentru oricine, în afara vi­zitatorilor hotărâţi să-i vadă încăpe­rile. Reţinerile României faţă de memoria lui Matthias se văd din faptul că referirile la marele monarh sunt surprinzător de puţine în interiorul castelului. Plimbându-mă prin sălile sale friguroase, am văzut unele încăperi date vânzătorilor de suveniruri turistice, precum şi o expoziţie cu figuri din ceară reprezentând pe prinţesa Diana şi m-am întrebat de ce memoria Dia­nei în România o precede pe cea a lui Matthias?”, se întreabă pe bună dreptate istoricul american.

 

Loading...