Măsuri de prim ajutor în caz de hemoragii
Hemoragia reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular, prin distrugerea totală sau parţială a unui vas de sânge. Cauzele hemoragiilor pot fi: traumatismele (contuzii, entorse, fracturi, luxaţii, leziuni musculare), intervenţiile chirurgicale, diferitele boli (ulcer gastro-duodenal, tuberculoză pulmonară etc.). În funcţie de momentul în care se produc, hemoragiile pot fi primare și secundare.
În funcţie de tipul vasului care se rupe, se disting hemoragii arteriale, hemoragii venoase şi hemoragii capilare. Hemoragiile arteriale sunt cele mai periculoase, deoarece sângele ţâşneşte ritmic şi cu forţă, ceea ce face ca în scurt timp să se piardă o cantitate mare de sânge, provocând moartea. În foarte puţine cazuri aceste hemoragii se opresc spontan. Culoarea sângelui este roşu aprins (sânge oxigenat). Hemoragiile venoase sunt mai puţin grave decât cele arteriale, deoarece sângele venos circulă la o presiune foarte redusă faţă de presiunea din artere. Culoarea sângelui este roşu-închis (deoarece conţine hemoglobină redusă), iar curgerea sângelui se face în valuri, inundând plaga. Dacă vasul secţionat nu este prea mare, hemoragia se poate opri printr-un simplu pansament. Deoarece venele însoţesc întotdeauna arterele, se poate întâmpla ca hemoragia să fie mixtă: arterială şi venoasă. După locul unde are loc sângerarea, hemoragiile se clasifică în hemoragii externe, interne şi exteriorizate.
Măsuri de prim ajutor în hemoragiile externe
Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât trunchiul şi extremităţile pentru a favoriza circulaţia sangvină la nivel cerebral. Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară). Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la distanţă, în funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei. Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără materialele necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de răniţi, precum şi în faţa unui membru secţionat, se aplică garoul. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau orice material flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală, ciorap etc. Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă), pentru hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru hemoragiile membrului inferior. Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou de tifon sau de material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-a aplicat. În hemoragiile venoase, garoul se aplică dedesubtul plăgii. Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea tegumentelor să se menţină apropiată de cea normală. Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 10 minute – interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind asigurată prin compresiune digitală la distanţă.
Măsuri de prim ajutor în hemoragiile interne
De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Dacă este conştient, rănitul se aşază în decubit dorsal cu picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este inconştient, se aşază în decubit lateral. Trebuie prevenită instalarea stării de şoc: accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil; se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau mijlocul (cravată, curea); nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului circulator accentuează hemoragia; obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.
Dr. Călin Dumitrescu
