Viaţa simplă pe malul lacului Cinciş (GALERIE FOTO)
Unul dintre puţinii oameni “liberi” din judeţul Hunedoara trăieşte fericit pe malul lacului Cinciş. Vasile Trofin, un fost siderurgist în vârstă de 64 de ani, păcăleşte timpul ferit de stresul cotidian şi de îngrădirile unei vieţi citadine. Pe malul apei, în coliba improvizată se simte cu adevărat liber.
Prietenii îi spun “Tata plăticilor”, pentru că pescuitul este practic viaţa lui, iar malul lacului Cinciş universul în care îşi trăieşte viaţa liniştită şi lipsită de griji.
Pescar de-o vârstă cu Cincişul
Vasile Trofin s-a născut undeva în Moldova în urmă cu 64 de ani, dar a venit cu părinţii în Hunedoara când avea doar trei ani. De mic s-a “îmbolnăvit” de pescuit, şi se laudă că este unul dintre primii pescari de pe lacul Cinciş. “Ştiu lacul ăsta de când s-a construit barajul. De atunci vin aici la pescuit” povesteşte ‘nea Vasile. Pescuitul este marea lui pasiune iar malul lacului universul în care a decis să-şi petreacă viaţa imediat după ce s-a pensionat. În urmă cu 13 ani a ieşit la pensie şi s-a mutat practic pe malul lacului. “Am lucrat ca oţelar la Combinat, cum scăpam de la muncă eram pe malul lacului la peşte. De când am ieşit la pensie nu am mai plecat de aici. Munca grea de la oţelărie m-a îmbolnăvit de plămâni. Mi-a zis doctorul să mă las de fumat. În oraş nu am reuşit. Cum m-am mutat aici, am lăsat ţigările. Acum mă delectez cu mirosul de iarbă proaspătă sau cu cel al florilor”, povesteşte pescarul. Pentru el lacul Cinciş este raiul pe pământ. Locuieşte într-o colibă şi iarna şi vara. Fiecare anotimp are farmecul său pe malul lacului. “Primăvara este ce-a mai frumoasă. Să veniţi să vedeţi când înfloresc pomii. E o minune. Dar şi vara sau toamna sunt frumoase. Iarna lacul îngheaţă şi mai pescuim la copcă”, povesteşte “Tata plăticilor”
Confortul colibei de pescar
‘Nea Vasile şi-a încropit un adăpost pe malul lacului. Este mândru de soba din pământ în care încap şi lemne lungi. “Am aici bucătăria. Soba este foarte bună că pot să pun lemne lungi. Intră şi de alea de un metru, nu mai trebuie să le tai. Pe plita sobei gătesc, iar spatele dă în camera unde dorm şi aşa fac căldură”, prezintă ’nea Vasile “palatul” în care locuieşte de 13 ani. Nu prea intră în casă, viaţa lui se desfăşoară practic pe malul lacului sau pe pontonul plutitor unde are instalate sculele de pescar. Fostul siderurgist este inventiv şi şi-a construit un ponton pentru pescuit acoperit cu prelată. La pontonul unde are instalate sculele de pescuit ’nea Vasile ajunge cu un fel de bac improvizat şi ancorat cu câteva frânghii. Când vremea este rea şi în lungile nopţi de iarnă “Tata plăticilor” se retrage în camera sa unde nu-i lipseşte totuşi un minim de confort. Are un televizor LCD şi o pompă cu care trage apa din lac pentru udatul grădinii.”Nu mă prea uit la televizor. Seara îmi omor timpul şi iarna când nu pot să pescuiesc la copcă. În rest stau mai mult pe afară”, povesteşte ’nea Vasile.
Oraşul, un loc al pierzaniei
Viaţa la oraş nu-l ispiteşte deloc pe împătimitul om al Cincişului. “Ce era să fac în oraş. Să îmi fi tocat pensia prin birturi pe băutură şi ţigări? Aici fac ce-mi place, dau la peşte. Vin mulţi prieteni pescari şi mă vizitează. Mă duc de două ori pe lună în oraş. Să-mi ridic pensia şi să fac cumpărături. Îmi iau atunci de toate de la pâine până la mâncare pentru câini şi pisici,” se destăinuie ’nea Vasile. Pe lângă casa pescarului s-au aciuat 13 pisici şi doi câini. Câteva zeci de găini completează “fauna” din ograda lui ’nea Vasile. Pescarul primeşte bucuros oaspeţi, cu condiţia ca aceştia să respecte regulile “curţii”: fără gălăgie nici ziua nici noaptea, se pescuieşte doar atunci când nu e perioadă de prohibiţie, nu se lasă nici măcar un capac de sticlă de plastic în urmă.
“Viaţa e simplă, noi ne-o complicăm. Ce poţi să vrei mai mult de la viaţă decât să fii liber cu adevărat?! Eu unul stau aici până când am să mor.”
