glasul-hd.ro Web analytics


Parenting

Tulburările de limbaj la copii. Când este cazul să îți faci griji că nu vorbește sau că o face incorect

Tulburările de limbaj afectează 10-15% din copiii cu vârsta preșcolară. Când este cazul să te îngrijorezi, când să ai răbdare și cum să vii în sprijinul copilului tău vei afla din acest articol.

Etape în dezvoltarea limbajului. Când îți faci griji și când ai răbdare

Este bine să reamintim că fiecare copil crește și se dezvoltă în ritmul propriu însă specialiștii sunt de părere că abilitățile lingvistice ale copilului presupun o serie de etape și praguri delimitate de vârstă.

Limbajul copiilor între 0-12 luni

La două luni copilul deja gângurește și comunică cu cei din jur prin sunete involuntare, laringiene sau guturale.

La patru luni “vorbește” mult pe “limba lui”, leagă sunetele, “fredonează” și deja emite primele silabe: da, de, gu pe care le unește în ritmuri de silabe ritmice.

La 6 luni deja “povestește” modulându-și tonul vocii și formează silabe: da, ee, dee, ghe-ghe, oo, goo.

După vârsta de 7 luni emite sunete nuanțate și primele silabe izolate: da-da, ma-ma, ta-ta, pa-pa.

Tulburările de limbaj la copii sunt des întâlnite și mulți dintre ei aleg să vorbească mai târziu apelând astfel la “limbajul pasiv”. Însă dacă până la vârsta de un an nu vocalizează nici cele mai simple silabe înseamnă că se impune cât mai curând un control la medicul pediatru.

Limbajul copilului între 1-3 ani. Mergi la medic dacă copilul repetă întrebările pe care i le pui

La 18 luni un copil trebuie să aibă în vocabular circa 10-20 de cuvinte în general mono și bisilabice. Va folosi propoziții compuse numai din adjective și nume. Va știi să pronunțe câteva părți ale corpului, obiecte din cameră, îmbrăcăminte și unii dintre ei vor semnala când “s-au udat”.

La 24 de luni deja formează propoziții cu trei cuvinte. Bagajul lingvistic are cca 100 -200 de cuvinte. Este perioada lui “de ce” și perioada lui “nu”.

La 2 ani jumătate, aproape 3 ani ar trebui să înceapă să folosească “eu”, “mie”, “tu”. Etapa lui “eu”, “mie” este una foarte importantă fiindcă copilul devine conștient de el însuși ca individ separat față de ceilalți.

Dacă nici până la vârsta de 4 ani aceste achiziții nu sunt prezente înseamnă că copilul poate suferi de o tulburare de limbaj ce semnalează și alte probleme mai grave. De asemenea, dacă copilul repetă întrebările pe care i le pui în loc să răspundă la ele este un semn că trebuie să faci o vizită medicului pediatru.

La 3 ani un copil ar trebui să se exprime suficient de bine. Băieții în general fac zgomot imitând unele animale sau personaje din desene animate în timp ce fetițele își mângâie păpușile, le instruiesc, le ceartă. Aceste “verbalizări” sunt semne de sănătate psihică, de mulțumire, de spontaneitate.

Atenție la întârzierile în vorbire!

De asemenea, în jurul vârstei de 3-6 ani se pot observa primele semne de întârzieri în vorbire, de bâlbâială și anumite dificultăți de pronunțare.

Influența condițiilor afective și de relaționare este foarte importantă însă tulburările de limbaj la copii sunt cauzate de cele mai multe ori de factori neurologici și senzoriali.

Unul dintre cei mai importanți factori este surditatea însă în momentul de față în clinicile O.R.L. se poate stabili destul de devreme gradul de tulburare organică a auzului.

O mamă care este conectată cu copilul ei va ști de timpuriu când ceva este în neregulă. Deși fiecare copil este unic și are propriul lui ritm de dezvoltare, “normalitatea” ne obligă să ne punem semne de întrebare și cu cât mai devreme apelăm la sfatul medicului pediatru cu atât mai repede copilul își poate îmbunătăți capacitățile lingvistice.

Cauze ale tulburărilor de limbaj la copii

Tulburările de limbaj la copii sunt niște disfuncții care afectează comunicarea orală și scrisă. Ele pot avea cauze de natură organică, funcțională, psihologică sau educațională. Cunoașterea cauzelor este necesară atât pentru prevenție cât și pentru stabilirea unui diagnostic diferențiat și găsirea unei metode de corectare.

Cauzele care acționează în perioada prenatală pot fi: carențe nutritive, boli infecțioase ale mamei, traume mecanice și psihice atât la făt cât și la mamă, incompatibilitatea Rh între mamă și făt.

Cauze organice periferice: anomaliile congenitale, infecțiile, intoxicațiile sau eventuale iradieri.

Cauze care acționează în timpul nașterii: nașterea precipitată sau prelungită, asfixia și eventualele traumatisme care produc leziuni asupra substanței nervoase.

Cauze din perioada postnatală:

* cauze organice: perforarea timpanului, anomalii ale buzelor, limbii, maxilarului, boli infecțioase ale copilăriei, incompatibilitatea Rh-ului, carențe nutritive, intoxicații cu alcool sau alte substanțe chimice;

* cauze funcționale: tulburări la nivelul cortexului, insuficiențe motorii are aparatului fonoarticulator, hipoacuzia;

* cauze neuropsihologice: tulburări de personalitate, deficiențe mintale, tulburări de atenție, memorie;

* cauze psihosociopedagogice: carențe pedagogice și lipsa sprijinului părinților, suprasolicitare în cazul copiilor bilingvi.

Tulburări de limbaj la copii. Care sunt cele mai întâlnite

Tulburările de limbaj cel mai des întâlnite se regăsesc la copiii preșcolari și școlari. Adesea părinții le remarcă când copilul învață să scrie și să citească.

Dificultatea de a scrie corect poartă numele de disgrafie și are mari șanse să dispară cu timpul dacă copilul este sprijinit în procesul de învățare. Dacă copilul nu reușește să citească bine și corect atunci vorbim de dislexie.

Cea mai frecventă tulburare de limbaj la copiii preșcolari este dislalia și se manifestă prin dificultatea de a articula cuvintele. Dacă copilul inversează sunetele, dacă le deformează sau le omite s-ar putea să fie vorba despre această afecțiune ce se datorează nedezvoltării suficiente a aparatului fonoarticulator și a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii. Mai pe scurt se regăsește la copiii “rârâiți” sau “sâsâiți”.

O altă tulburare des întâlnită este bâlbâiala. Copilul nu se poate exprima cursiv fiindcă îi este afectat ritmul și fluența vorbirii. Însă bâlbâiala se poate manifesta și ocazional și poate fi trecătoare. Copilul se grăbește să verbalizeze repede ceea ce gândește și tocmai de asta de bâlbâie. Dacă această tulburare apare pe neașteptate poate avea în spate și o cauză emoțională de cele mai multe ori neconștientizată de către copil. Părintele are datoria de a investiga evenimentele cele mai importante din viața copilului și de a găsi o eventuală cauză (frica, vinovăția, rușinea îl pot conduce pe copil către această exprimare defectuoasă).

Dacă copilul se precipită și vrea să spună cât mai multe cuvinte într-un timp cât mai scurt înseamnă că suferă de tahilalie. La polul opus se află bradilalia, ceea ce înseamnă că ritmul de vorbire al copilului este mult prea lent.

De obicei, spunem despre o persoană că este afonă atunci când nu are ureche muzicală însă în termeni medicali afonia este o tulburare de limbaj la copii și presupune lipsa de sonoritate a glasului.

Disfonia și anume răgușeala vocală poate fi observată datorită modificării parametrilor psihoacustici: intensitatea, variabilitatea, calitatea și înălțimea vocii. De cele mai multe ori are însă în spate o afecțiune laringiană netratată.

Rinolalia sau vorbirea pe nas este observată la copii datorită pronunției distorsionate a sunetelor și a dezvoltării insuficiente a vorbirii gramaticale.

Tulburările de limbaj la copii și terapia logopedică

Dacă observi la copilul tău dificultăți în exprimare, defecte de pronunție sau chiar o întârziere a limbajului atunci este cazul să apelezi la ajutorul unui logoped. Cu cât acționezi mai devreme cu atât mai bine. După consult medicul specialist va fi în măsură să evalueze coeficientul de dezvoltare și vârsta limbajului copilului tău. De asemenea, va putea observa dacă există vreun conflict interior sau vreo emoție care se traduce în tulburare de limbaj. Uneori însă este vorba de o cauza organică sau de altă natură însă fără ajutor copilul poate regresa sau stagna în dezvoltarea psihică și intelectuală.

În ședințele de logopedie se urmărește obținerea unei pronunții cât mai corecte prin deprinderea modelului emiterii unui sunet sau a unei mișcări și de obicei se folosește o oglindă pentru surprinderea cât mai exactă a imaginii ce trebuie învățată.

Se vor efectua tot felul de exerciții și joculețe pentru a fi observat felul în care copilul emite, respiră, pronunță cuvintele. Deficiența de limbaj se poate corecta dacă ședințele de logopedie sunt periodice și dacă copilul are alături părintele cu rolul de susținător. Fiecare încercare și fiecare succes trebuie întâmpinat cu zâmbetul pe buze, cu bucurie și încurajări.

Pentru copil totul va părea o joacă așa că va veni cu bucurie în cabinetul medicului logoped.

Tulburările de limbaj la copii și implicarea părinților

Rolul familiei în corectarea unui copil cu tulburări de limbaj este fundamental.

O dată ce părintele a conștientizat acest rol va trebui să se implice activ alături de medicul logoped în programul de susținere al copilului.

Iată câțiva pași pentru îndeplinirea acestui obiectiv:

  • Află care sunt nevoile copilului tău și sprijină-l în satisfacerea lor
  • Schimbă-ți atitudinea în privința abordării acestei probleme și interacționează cu copilul într-un mod adecvat renunțând la critici și ironii și apelând la blândețe și răbdare.
  • Permite-i copilului să experimenteze și participă alături de el la acțiuni atunci când are inițiative.
  • Pune nevoile copilului pe primul plan
  • Urmează acasă programul stabilit de medic și ajută-l pe copil să parcurgă toate exercițiile.
  • Gestionează-ți frustrarea și agresivitatea pentru a nu mai adaugă încă o povară copilului în procesul de recuperare.
  • Asigură-te că faci echipă cu copilul și îl susții necondiționat.
  • Pune limite, fii perseverent și consecvent în acțiuni.
  • Nu permite nimănui să-l umilească sau să-l ridiculizeze pe copil.
  • Ține cont de sfaturile medicului logoped și pune-le în aplicare acasă

Tulburările de limbaj la copii. Iată câteva exemple de exerciții practice:

  • Folosește cartonașe cu imagini frumos colorate. Numește tu fiecare obiect și apoi roagă-l pe copil să repete după tine. Desparte în silabe fără grabă, cu răbdare în timp ce copilul te privește cu atenție.
  • Inventează un joc și folosește o oglindă “magică” care îl va ajuta să pronunțe corect cuvintele în timp ce privește la ea.
  • Motivează-l pe copil prin atitudinea pozitivă.
  • Folosește-te de povești tematice care îi pot stimula stima de sine și încrederea în forțele proprii.
  • Citiți o poveste în care fiecare să aibă un rol și rugați-l să-și spună replicile cu claritate.
  • Exersați împreună tehnica respirației corecte.
  • Antrenați-vă împreună pentru dezvoltarea motricității aparatului fono-articulator: umflați simultan obrajii, imitați râsul și surâsul, încrețiți și descrețiți fruntea, imitați căscatul sau rumegatul animalelor
  • Pentru antrenarea motricității buzelor puteți să apelați la imitarea unui om care sforăie, acoperiți alternativ o buză cu cealaltă, rețineți aerul în cavitatea bucală în timp ce buzele rămân umflate.
  • Pentru educarea auzul fonematic imitați vocile unor persoane cunoscute sau a sunetelor scoase de animale sau jucați-vă un joc în care copilul trebuie să ghicească cine îl strigă dintr-o încăpere alăturată.

Susținerea familiei este absolut necesară pentru ca un copil cu tulburare de limbaj să poată face progrese. Treptat, va înțelege că nu are o problemă intelectuală iar asta îi va crește încrederea în forțele proprii. Cu cât părintele este mai optimist și mai implicat, cu atât mai repede și copilul va renunța la negativism și se va corecta mai ușor.

Back to top button
Close
Close