Trei zile într-o lume nebună, nebună

Dincolo de tradiţie, de legendă sau de programul oficial, tradiţionalul târg de fete de pe Muntele Găina înseamnă pentru un grup de câţiva brădeni, bucuria întâlnirii cu prietenii vechi şi nostalgia anilor de liceu sau facultate.

Există o vorbă care circulă printre oamenii comozi: “La Găina prima dată mergi de curios şi a doua oară de prost”. În ultimii ani vorba tinde să se adeverescă, pentru că tradiţionalul târg s-a “manelizat”. Dar pentru brădenii din grupul de “găinari” care urcă de zeci de ani neîntrerupt pe Găina, târgul nici nu mai contează.

Propriile obiceiuri, tradiţii şi port…de “găinar”

De zeci de ani brădenii împătimiţi de urcatul pe Muntele Găina îşi aşează tabăra în acelaşi loc, pe partea dinspre judeţul Hunedoara, la marginea platoului de unde în nopţile senine se văd luminile tuturor localităţilor de pe Crişul Alb, de la Brad până la Vaţa. Aici îşi dau întâlnire un grup de prieteni. Oameni care sunt acum risipiţi prin lume, dar care au ceva în comun: În tinereţe urcau la Tîrgul de pe Găina într-un grup, atunci mult mai numeros, din care au mai rămas însă destui de mulţi. “Găinarii” îşi aşează tabăra în fiecare an în acelaşi loc. Au haine speciale, pe care le îmbracă numai pe Găina şi tradiţii vechi de câteva zeci de ani. Majoritatea dintre “găinari” au fost colegi la liceul Avram Iancu din Brad, dar lor li se alătură şi generaţii mai vechi, care mai ţin pasul, adolescenţi – din ce în ce mai puţini, dar şi colegi de facultate, care nu sunt brădeni, dar care au prins gustul “Găinii”.

Găinari fără limită de vârstă

Cel mai “experimentat” dintre “găinarii” brădeni este Nicolae Stoica – Nae, care a urcat prima dată la Târgul de Fete în 1956. “Am urcat atunci fără să ştiu ce mă aşteaptă. Nu am luat pături, despre cort nici nu era vorba. Am mâncat un frig sâmbătă noaptea de am crezut că-mi sarg dinţii de la dârdâit” îşi aminteşte Nae prima experienţă de “găinar”. Decanul de vârstă din tabăra brădenilor este o encoclopedie vie a Muntelui Găina. Ştie toate legendele, istoria acestor locuri dar şi toate poveştile şi întâmplările din “tabără”.
Unul dintre cele mai mari regrete ale veteranilor de pe Muntele Găina este dispariţia “Crucii Iancului” care era de fapt locul sacru de pe vârful muntelui. “Crucea a fost făcută la Şcoala de Arte şi Meserii din Zlatna şi a fost ridicată în cinstea lui Avram Iancu în 1924 în preenţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Păcat că au distrus-o militarii care au tras cu armele în ea şi mai păcat că nu a fost refăcută. Planurile există, şi am eu poze şi textul de pe ea dacă este cineva interesat să o refacă” povesteşte Nae. La polul opus, ce-a mai tânără “găinăreasă” acceptată în tabăra veteranilor are doar un an şi cinci săptămâni. La această vârstă a fost deja de două ori la Târgul de Fete, doborând anul trecut recordul de tinereţe când a fost dusă pe munte, de părinţi, la doar şase săptămâni.

Fasolea de duminică, respectată cu sfinţenie

Indiferent de capriciile vremii sau de starea “găinarilor” după chefurile care se ţin lanţ în tabără sau în târg, duminică “se serveşte” fasolea cu ciolan preparată “neapărat” de Ghiţă Sabău – Şka. Fasolea este pregătită cu multă grijă, lăsată la “moi” de cu seară într-un ceaun care nu este folosit decât pe Găina. În trecut existau şi alte obiceiuri culinare, dar odată cu “rărirea” trupei ele s-au mai pierdut. Până în urmă cu vre-o zece ani, sâmbătă seara Voicu Monescu şi Olimpiu Bereş făceau “scoverzi” urcând special pe munte, pentru asta o sobiţă. În vremurile când pe platoul montan nu urcau foarte mulţi turişti “găinarii” îşi îngropau vesela, grătarul toporul, chiar şi sticle cu ţuică sau ulei şi le dezgropau anul următor, evitând astfel să le mai care acasă. Marele regret al veteranilor este că doar câţiva dintre copii lor au mai prins “patima” urcatului la Târgul de pe muntele Găina.