glasul-hd.ro Web analytics

Reportaj

Tiberiu Albu: „Sunt încă acel copil din Orăştie care cânta înainte să adoarmă, numai că visul meu s-a împlinit şi acum trebuie să-l cresc în continuare!”

Originar din Orăştie, tânărul de 22 de ani care a câştigat ediţia de anul trecut a show-ului „Vocea României” şi-a pus în gând să cucerească ţara cu chitara şi vocea sa metalică. Împreună cu Tudor Chirilă, „mentorul” său de la „Voce”, pune la punct ultimele detalii ale unei trupe rock care se vrea a fi puţin altfel.

Când discuţi cu Tiberiu Albu ai impresia, pe alocuri, că te-ai întâlnit cu un fost coleg de liceu sau de facultate. Sau cu un prieten cu care ai copilărit, pe care drumurile l-au dus către un oraş mare şi care are, acum, atâtea să îţi povestească. În ciuda succesului înregistrat la show-ul găzduit de Pro Tv, Tibi e, în continuare, foarte modest. Povesteşte cu entuziasm despre momentele de atunci, dar şi despre ceea ce urmează pentru el. Se vede că face totul din pasiune, se simte împlinit, dar nu se lasă până nu ajunge acolo unde şi-a propus cu adevărat.

„Am crescut cu muzica. Mi-a fost ca o soră, mereu alături de mine”

Cântă de pe la cinci ani. Nici n-avea cum să n-o facă, având în vedere că părinţii săi, chiar şi bunica, îşi colorau ziua cu muzică. De toate genurile. Aşa că, spune Tibi, „mi s-a părut absolut firesc să încep să cânt”. „Mamei îi plăcea foarte multa ABBA, ştia, pe de rost, toate melodiile lor. Tata apreciază mai mult muzica eclectică, dar ridică sprânceana când aude ceva bun. Până şi bunica asculta muzică aproape tot timpul. Aşa că, e simplu, muzica era o constantă în familia mea. Cântam peste tot. Acasă, pe stradă, chiar şi înainte să adorm fredonam câte ceva. Aşa că, pot spune, fără să exagerez, că am crescut cu muzica. Mi-a fost ca o soră, mereu alături de mine”, povesteşte hunedoreanul.

Prima trupă, în Timişoara. De acolo şi imboldul amical

N-a urmat o şcoală sau un liceu cu un profil muzical. N-a văzut, în acea vreme, în muzică, ceva mai mult decât o uriaşă pasiune. Mai mult, nu se vedea ca fiind foarte talentat. A recunoscut asta şi în timpul show-ului ce l-a consacrat: „unii din cei care m-au votat au avut mai multă încredere în mine, decât am avut eu!” . În Timişoara, în căutarea adaptării, muzica a reapărut printre priorităţi. N-a durat mult până când a intrat într-o trupă, apoi în cealaltă şi portativul a devenit din ce în ce mai pregnant. „Mă simţeam în elementul meu într-o trupă de muzică. Ne înţelegeam toţi din prima şi asta a contat foarte mult. Totuşi, la prima încercare, am simţit că vreau mai mult. Pe repede înainte, am cântat într-un bar, într-o seară, la final m-au abordat doi băieţi care mi-au spus că le-a plăcut foarte mult şi că ar vrea să ne revedem la sala lor de repetiţii. Zis şi făcut! Am mers acolo şi… am căzut pe spate! Am descoperit o sală de re¬pe¬tiţii în toată regula, instrumente, amplificatoare… Ce mai! Era un vis! Şi de aici, cu suişuri şi coborâşuri, am făcut pasul spre «Vocea României», acolo unde, la audiţiile pe nevăzute, am fost prezent chiar cu această trupă. Nu mai vorbesc că prietenul meu cel mai bun, Dumitru Costin, m-a bătut la cap, zilnic, să particip la audiţii. Lua o pauză, apoi îmi spunea din nou «băi, tu trebuie să mergi la Voce». Am cedat, într-un final”, spune, râzând, Tiberiu.

„Să crezi în vise mereu!”

Iar de aici, lucrurile sunt cunoscute. Tibi Albu a impresionat la „Vocea României” şi a câştigat ediţia din 2014. Acum, se pregăteşte să „zguduie” România cu trupa sa. „În câteva luni sper să ieşim pe piaţă în noua formulă. Mă ajută foarte mult şi Tudor şi am certitudinea că vom «zgudui» România, pe ritmuri rock, aşa cum n-a mai fost în ultima vreme. Îmi trăiesc visul cu ochii, am zile când încă mă întreb dacă totul e real! Tocmai de aceea încerc să le spun tuturor să creadă în visele lor, pentru că au, undeva, steaua lor. Trebuie doar să aibă încredere. Cum spune şi piesa «Dream on» a celor de la Aerosmith (n.red. – pe care a interpretat-o în show-ul de la Pro Tv), visează cu ochii deschişi la mai mult şi la mai frumos”, adaugă tânărul de 22 de ani. Dincolo de proiectele în care va fi implicat, Tibi caută să se dezvolte şi pe alte planuri, chiar dacă asta presupune mutarea în capitală. „Trecerea de la Orăştie la Bucureşti e mare. E o adevărată «nebunie», dar aici, lucrurile se simplifică pentru mine. Vreau să-mi fac un mic studio, un loc bine utilat, unde să pot lucra profesional. Nu va fi un studio comercial unde să vină şi alte persoane să înregistreze. Vreau să devin acel om care face muzică din pură plăcere şi, deci, îşi trăieşte viaţa aşa cum simte. Sunt încă acel copil din Orăştie care cânta înainte să adoarmă, numai că visul meu s-a împlinit şi acum trebuie să-l cresc în continuare”, mai spune orăştianul.

Era să piardă preselecţiile!

„Cum am mai spus, colegii de facultate m-au stresat să mă înscriu la concurs. Prietenul meu cel mai bun m-a enervat atât de tare, încât m-am înscris doar să-i arăt că pot să fac şi asta. Am fost atât de absorbit de examene, încât am uitat de preselecţii. M-a sunat prietenul meu cu o zi înainte şi tot am uitat. În ziua preselecţiilor am ieşit să-mi cumpăr de mâncare şi am trecut pe lângă clădirea în care se organiza evenimentul şi aşa am ajuns în concurs”, rememorează, amuzat, Tiberiu, începutul experienţei care i-a schimbat viaţa.