glasul-hd.ro Web analytics

Parenting

Rolul părinților în alegerea profesiei copiilor

Sunt copii care încă de la 13-14 ani și-au fixat deja reperele profesiei pe care o vor avea mai târziu așa cum există tineri care, deși sunt în ultimele clase de liceu, încă mai oscilează, mai caută, sunt nehotărâți în alegerea viitoarei profesii sau meserii.

Un rol esențial în alegerea viitoarei profesii pe care o va practica mai târziu copilul de azi îl au familia și școala. Părinții, cei dintâi educatori ai copilului, au, însă, rolul decisiv și poate misiunea cea mai grea.

Pornind de la realitatea evidentă că ei îi întrețin, unii părinți impun copilului lor să facă o anumită facultate, să se orienteze spre o profesie impusă, fără să se gândească dacă fiul sau fiica are aptitudinile și calitățile necesare pentru ceea ce ar dori ei să facă. Sau, și mai rău, îi obligă să îmbrățișeze aceeași profesie pe care o au ei, de parcă profesia ar fi un bun material pe care vor să-l lase ca moștenire.

Alți părinți, numai din orgoliu, pentru a demonstra ei nu știu cui ori pentru a rupe gura târgului, își obligă copilul să facă o facultate, oricare, pentru ei nu contează decât diploma de la sfârșitul cursurilor ca să aibă ce arată și cu ce se lăuda.

De aceea, s-a ajuns să existe medici cărora să nu le placă ceea ce fac, avocați fără clienți sau la catedră, profesori nedăruiți, fără tragere de inima pentru copii și școală.

Dialogul părinte – copil este esențial. Copilul trebuie lăsat să-și exprime dorința pentru ceea ce vrea să facă mai târziu. Adesea, copilul știe mai bine decât părintele ce poate, cât poate și până unde vrea să ajungă.

Părintele trebuie să aibă răbdarea necesară să-l asculte, să-l îndrume, să-l încurajeze, să-l susțină chiar dacă nu este de acord cu dorința copilului, să-i arate, dacă poate, care sunt avantajele și dezavantajele viitoarei profesii. Să meargă cu el și să îl încurajeze să meargă la diferite programe educaționale și să vorbească cu un consilier de carieră.

Un părinte care-și cunoaște bine copilul, va trece cu ușurință peste visele și orgoliile personale și se va lăsa convins de argumentele copilului sau în ceea ce privește profesia spre care aspiră.

Nu trebuie ignorată voința copilului pentru că profesia pe care și-o va alege e pentru toată viața, nu pentru o perioadă limitată de timp, și vai de omul care se trezește de dimineață, când sună ceasul, și pornește spre un loc de muncă unde se plictisește, nu-i place ce face și nu are nici o satisfacție, nici o împlinire. Dacă copilul nu muncește cu drag, nu va reuși să fie de succes.

Acum, în 2020, mediul economic și piața muncii sunt complet diferite de cum erau acum 30 de ani, pe vremea când părinții își alegeau meseria. Copiii, crescuți în epoca internetului, sunt probabil mult mai bine informați despre meseriile de acum și meseriile viitorului.

Alți părinți cred că un om este împlinit doar dacă face o facultate și nici nu vor să audă de o școală de meserii, deși copilul înspre asemenea școala s-ar îndrepta. Părinții ar trebui să știe că orice meserie, făcută cu pasiune, cu dăruire, poate deveni o artă și poate aduce satisfacții foarte mari.

Nu-i o rușine, așa cum cred mulți dintre ei, să fii coafeză, bucătar, mecanic auto sau tâmplar. Dacă pentru copil există chemare spre una din aceste meserii ori alta, că sunt foarte multe, atunci trebuie încurajat, susținut, nu numai material, și orientat spre școală care să-l ajute să devină ceea ce-și dorește.

În mâinile unui pasionat, orice meserie poate deveni o artă care să ofere satisfacții infinit mai mari decât o diploma care, la urma urmei, poate să nu ofere nimic decât dezamăgiri. Pasiunea îngemănată cu profesia poate face, adesea, minuni.

 

Back to top button