Primul ajutor în caz de insolație
Insolația este o stare care poate pune viața în pericol și care apare dacă organismul se supraîncălzește și nu poate să-și scadă temperatura. Poate apărea când temperatura ambientală este foarte ridicată, se transpiră foarte mult și nu se beau suficiente lichide pentru a putea înlocui pierderea acestora prin traspirație. Înaintea apariției insolației, pacientul poate mai întâi avea simptome de epuizare (oboseală) din cauza căldurii. Netratată corespunzător aceasta se poate transforma în insolație. Simptomatologia acestei epuizări include oboseală, slăbiciune, cefalee (dureri de cap), amețeli sau greață și tegumente palide, reci și umede. Simptomele insolației includ modificări în starea de conștiență ca de exemplu confuzie, delir sau chiar pierderea stării de conștiență și tegumente roșii, calde și uscate, chiar și în axilă (sub braț). Insolația este o urgență medicală. Chiar și cu tratamentul efectuat de urgență, ea poate pune viața în pericol sau se poate solda cu complicații serioase, pe termen lung. Persoana trebuie mutată întru-un spațiu răcoros, să nu fie sub acțiunea directă a razelor solare. Pacientul trebuie dezbrăcat și întregul corp al pacientului trebuie răcorit cu apă rece, dar nu foarte rece, care poate fi pulverizată pe corp sau aplicată cu ajutorul unui burete, reușindu-se astfel scăderea temperaturii corporale. Trebuie urmărite semnele care prevestesc o evoluție rapidă spre insolație. Se pot aplica pachete de gheață pe abdomen, pe gât și în axile (sub braț), locuri unde vasele de sânge mari se găsesc la suprafață tegumetului. Se interzice introducerea pacientului într-o baie de gheață. Se interzice administrarea de aspirină sau paracetamol pentru a reduce temperatura corporală ridicată din timpul insolației. Aceste medicamente pot cauza probleme din cauza răspunsului organismului la insolație. Dacă pacientul este conștient și capabil să înghită, trebuie să i se dea să bea fluide (de la 1 litru la 2,5 litri) în primele două ore pentru a-l hidrata. Totuși, majoritatea pacienților cu insolație au un status mental alterat și nu li se pot administra lichide pe cale orală în condiții de siguranță. Semnele evoluției rapide spre insolație sunt: pierderea cunoștintei pentru mai mult de un minut; convulsii; semne de respirație dificilă de la moderate spre severe; confuzie, neliniște extremă sau anxietate (sentiment de pericol iminent și nedeterminat, însoțit de o stare de rău, agitație); tahicardie (accelerarea ritmului bătăilor inimii); tegumente foarte calde (fierbinți), uscate, roșii și netranspirate (tipul clasic de insolație) sau cu transpirație excesivă; vărsături severe și diaree. Tratamentul oboselii cauzate de căldură. Trebuie întreruptă orice activitate și pacientul trebuie să se odihnească. Pacientul trebuie să iasă din acțiunea directă a razelor de soare și să se întindă (să se culce) într-un mediu răcoros, ca de exemplu la umbră sau într-o zonă cu aer condiționat. Picioarele trebuie ridicate de la nivelul solului. Trebuie înlăturate hainele în exces. Este necesară o perioadă de odihnă de 24 de ore, timp în care trebuie continuată înlocuirea fluidelor pierdute cu ajutorul unei soluții de rehidratare. Trebuie evitate activitățile fizice extenuante. În mod normal rehidratarea completă cu lichide pe cale orală durează în jur de 36 de ore, dar majoritatea pacienților încep să se simtă mai bine în câteva ore.
Dr. Călin Dumitrescu
