Nu a plouat, dar nici lumea nu a prea urcat la târgul de pe Muntele Găina. Tradiția, între Voltaj și Veta Biriș

Câteva mii de oameni au asistat, sâmbătă seara, la concerul de pe Muntele Găina a trupei Voltaj, apoi au vizionat un foc de artificii și s-au „dat în stambă” la discotecă, păstrând astfel „tradițiile milenare” aproape dacice ale unor asemenea evenimente. Misterul tradiționalului Târg de Fete care se îngroapă undeva în negura timpului s-a topit în alcoolul consumat în abundență de oamenii prezenți pe platoul montan al Găinii și în acordurile de manele de la terasele improvizate.

Farmecul Muntelui Găina se pierde puțin câte puțin în fiecare an. Lumea care urcă aici în mare parte cu mașinile nici nu mai știe practic ce caută pe platoul montan care se întinde între Vârful Găina și Vârful Crucii. Nici organizatorii nu se chinuie să păstreze și să transmită tradițiile acestui eveniment rămas unic în calendarul etno-folcloric românesc.
Iarmarocul de pe munte
Tradiționalul Târg de fete, transformat prin anii ’90, de isterica propagandă naționalistă a acelor vremuri într-un eveniment închinat exclusiv lui Avram Iancu, seamănă acum cu un iarmaroc, care ar putea fi organizat oriunde în România. Manifestările au început sâmbătă cu un concert al trupei Voltaj. Tinerii, prezenți în număr destul de mare sâmbătă seara pe munte, au savurat concertul trupei lui Călin Goia, dar tradiția Găinii a suferit din nou, pentru că Voltaj s-a nimerit la Târgul de fete ca nuca în perete, putând cânta la fel de bine și cu același succes și la Iarmarocul de la Fălticeni. Nici focul de artificii și cu atât mai puțin discoteca care a urmat nu au dus la conturarea unui mesaj legat de tradțiile acestui târg, transformat într-un festival al kitsch-ului și al prostului gust. Lumea prezentă la „târg” a savurat, însă, toate momentele artistice pe principiul românesc: „dacă e gratis e bun!” Principala alee a târgului a fost împărțită de organizatori în două. De o parte au fost așezate tarabe speciale cu obiecte de artizanat care au vândut aceeași marfă ce se poate găsi la zilele oricărui oraș, vândut probabil de aceeași comercianți ambulanți. La două standuri s-au găsit tradiționale obiecte moțești din lemn (donițe, tulnice sau mici ciubere) și din ceramică. În rest cămeși și rochii înflorate pe care oamenii  le luau drept ii, dar care în realitate erau confecții artizanale cu modele secuiești, vândute de comercianți care cu greu o „rupeau” în limba română. La un singur stand erau expuse costume populare moțești. De cealaltă parte a drumului, tradiționalii „kurtos kalacs” și clătitele uriașe au bătut de departe plăcintele moțești pe care cândva „nănuțe” urcate cu „șporul” cu lemne le coceau pe loc „la botul calului”. Pe aceeași parte, la „sectorul alimentație publică” au sfârâit grătarele și a curs berea „gârlă”.

Un altar al moților pângărit chiar de preoți

Ziua de duminică a început cu o chemare de tulnice destul de anemică, probabil din cauza vârstei tulnicăreselor, majoritatea trecute de 70 de ani, care abia se mai reazemă în instrumentele de suflat. Pe locul în care se înălța cândva Crucea Iancului, acum străjuit de un bust oribil al Craiului Munților, a fost oficiat un Te-Deum și s-au depus, din inerție, coroane de flori, atâta timp cât nimeni nu poate preciza în memoria cui au fost puse acestea. În predica lor nici unul dintre preoții „constituiți” într-un prea-fericit sobor nu au pomenit nici de Avram Iancu, nici de Sfântul Ilie, de praznicul căruia se leagă tradiția Târgului de Fete, dar nu au uitat să se roage de mai multe ori pentru sănătatea tuturor ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române și a conducătorilor „preaînțelepți și luminați” ai acestei țări. Ziua a continuat cu spectacole folclorice susținute de nume sonore ale cântecului popular: Veta Biriş, Nicolae Furdui Iancu, Traian Jurchelea, Mirela Mănescu şi Ancuţa Matei, precum şi ansambluri reprezentative din judeţele Alba, Cluj, Hunedoara, Bihor şi Arad, zone din care în vechime veneau participanţii la târg. Județul Hunedoara a fost cu cinste reprezentat de ansamblul folcloric al Liceului „Silviu Dragomir” din Ilia.

Altarul de pe Muntele Găina, distrus în numele tradiției

Aproape 75 de ani a rezistat Crucea Iancului pe locul sacru din vârful muntelui Găina, până când, învinsă de intemperii, gloanţe şi huligani, a dispărut undeva în „cartea de istorie". Monumentul cioplit în piatră începe să fie uitat atât de autorități, cât și de moții care pierd an de an câte puțin din tradiția acestor locuri. În anul 1924, cu ocazia centenarului naşterii Craiului Munţilor, Avram Iancu, pe vârful platoului unde din vremuri imemoriale este organizat tradiţionalul „târg de fete" a fost amenajat un loc sacru străjuit de o cruce de piatră. Pe terenul nivelat din vârful platoului unde se adună „găinarii" să se bucure de priveliştea minunată a răsăritului, de 13 ani lipseşte Crucea Iancului. În locul ei, fostul primar al comunei Avram Iancu, preotul Iancu Roman, a ridicat, provizoriu, o cruce de mozaic. Ulterior zona sacră din vârful muntelui Găina a fost umplută de kitschuri. În locul crucii sobre, în zonă a fost amplasat un bust oribil, care estompează crucea de mozaic. Autoritățile au lăsat „altarul” de pe Muntele Găina la îndemâna exaltaților și a naționaliștilor isterici care au transformat soclul vechii cruci în masă pentru paharele de bere sau suport pentru poze. Undeva pe soclul lăsat stingher în mijlocul „zonei sacre”, o inscripție pe care nu o citește aproape nimeni mai amintește de monumentul ridicat de vânătorii de munte și sfințit în prezenta Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.