glasul-hd.ro Web analytics

Reportaj

Moartea la plic: „etnobotanicele m-au făcut să nu mă mai recunosc!”

O problemă din ce în ce mai pregnantă cu care societatea hunedoreană se confruntă este dezvoltarea rețelei de etnobotanice. Copiii teribiliști, dornici de senzații tari, încearcă aceste „legale”, unii, de la vârste destul de mici. Conform rapoartelor Poliției Locale a municipiului Deva, numărul celor care consumă aceste droguri este în continuă creștere, iar în primele patru luni ale acestui an, peste 50 de copii au confirmat că au consumat etnobotanice.

Profilul psihologic al consumatorilor este unul cât se poate de simplu. Copii ce provin din familii dezorganizate sau cu părinți plecați în străinătate și lăsați în grija altor rude. Cam așa sună și povestea lui „Anton” (a dorit să rămână sub protecţia anonimatului – n.red.), un licean de 17 ani, consumator de astfel de droguri „legale”. Maturizat înainte de vreme, din cauza divorțului părinților, acesta a apucat-o pe căi greșite, gustând din plăcerile alcoolului, dar și al etnobotanicelor.

„Prima dată, gratis”

Povestea lui „Anton” este una ce conturează foarte bine profilul psihologic al celor atrași de această lume a drogurilor. Părinții săi sunt divorțați, mama sa este plecată în străinătate la muncă, iar el a rămas în grija bunicilor la Deva. Este elev în clasa a X-a la un liceu din oraș, iar de când a început viața de licean, a intrat într-un anturaj care nu l-a pus deloc într-o lumină prea bună. „Eu, până să ajung în liceu, eram un copil extrem de timid și rușinos. Eram hărțuit de colegii mei din școala generală și am rămas oarecum traumatizat de acest fapt.  Am suferit mult și  pentru că părinții mei s-au despărțit. Mi-am zis în sinea mea că voi începe liceul, nu mă cunoaște nimeni și pot începe să fiu un om nou. Nu a durat mult până m-am răzvrătit și am ajuns să fumez în spatele școlii cu niște tipi dubioși. Am intrat în vorbă cu ei și am devenit prieteni. Din țigările lor am văzut că ieșea mereu un fum mai dens decât dintr-a mea. Ulterior am aflat că ei se drogau. Voiam să văd despre ce e vorba și am cerut și eu o țigară. Am fumat-o repede, iar la câteva minute după, am amețit. Nu știam ce e cu mine, așa că am ales să plec acasă de la ore. În acea zi, am avut noroc că nu era nimeni acasă și am adormit instant. În primele dăți am primit de la ei pe gratis țigări cu marijuana sau cannabis, apoi am început să cumpăr ”, povestește acesta.

„Legale de calitate”

Ceea ce nu știa Anton era faptul că tipii cu care s-a împrietenit erau colegi mai mari de-ai lui, dar care erau dealeri. Politica  lor era una clasică. Cei care voiau senzații tari, primeau droguri naturale, de calitate, pentru a crea o dependență, iar când oamenii erau în sevraj, vindeau etnobotanice, la prețuri mari. „Ulterior am aflat și eu că acești colegi mai mari aveau o rețea de droguri în oraș. În primele dăți am primit narcotice de calitate pe gratis, iar mai apoi, când au apărut disperarea și sevrajul, cumpăram și etnobotanice, doar pentru că simțeam nevoia. Eram disperat, furios mai tot timpul. Îmi doream să fiu «high» (n. red. – drogat) tot timpul. Era pentru mine o lume nouă, unde uitam de toate problemele, atât cele de la școală, cât și cele din viața personală. Într-o zi eram în sevraj și am dat cu bunica de ușă pentru că îmi reproșa că am ajuns rău și că am să fiu exmatriculat. Eram ca un câine turbat. Abia a doua zi mi-am dat seama  ce am făcut, iar acest lucru îl regret și acum. Cel mai rău a fost când am început să consum etnobotanice. Pe lângă faptul că îmi era extrem de rău după consum, tot ce era mai urât în mine ieșea la suprafață. Vorbeam urât cu colegii, cu profesorii, cu ai mei acasă, mă credeam stăpânul lumii și mă credeam cel mai deștept și frumos din lumea asta. Banii nu erau neapărat o problemă, pentru că mama îmi trimitea din străinătate ca să am pentru școală, dar eu mai luam din ei și fără să știe bunica, pentru a-mi procura pliculețe de etnobotanice. Prețul lor normal este de 35-40 de lei, dar pentru că pe mine mă știau, mi le vindeau mai ieftin, cu 20 de lei”, explică „Anton”.

Drum scurt până la comă de gradul I

Liceanul a devenit, rapid, unul dintre elevii populari şi astfel că a ajuns să fie invitat la diferite petreceri, unde se fuma şi se consumau atât băuturi aloolice, cât şi etnobotoanice. Din belșug! Consumul mare de alcool, împreună cu etnobotanicele luate l-au băgăt într-o comă ușoară şi s-a trezit la camera de gardă. De abia atunci a realizat că viața lui ia o turnură proastă. „Dat fiind faptul că eu m-am împrietenit cu oameni care erau oarecum populari în școală, eram invitat la diferite petreceri unde se drogau și se îmbătau oamenii în cele mai urâte moduri. Așa am pățit și eu când am ajuns la o astfel de petrecere. Am «băgat» în seara aceea etnobotanice și alcool. Imediat după miezul nopţii eram deja în altă lume. La un moment dat, mi s-a făcut rău şi am ajuns la spital, unde am intrat în comă de gradul I. Poliția și medicii au chemat-o pe bunica. A crezut că o să mor. După mai bine de opt ore, m-am trezit din comă și nu știam ce e cu mine, unde mă aflu. Niște prieteni care au stat pe lângă mine mi-au povestit tot ce s-a întâmplat. Am rămas puțin șocat, căci nu mă mai recunoșteam. Nu credeam că o să ajung să mă degradez în asemenea manieră. Mi-am zis în sinea mea că trebuie să fac ceva și să renunț. Nu am renunțat la droguri, dar din momentul când am ajuns în spital, nu am mai luat etnobotanice. Am mai fumat marijuana și cannabis, dar doar atât. Sincer, nu regret nimic. Eu iau fiecare experiență ca atare. Cu cei care m-au adus în lumea asta a narcoticelor nu mai sunt prieten, pentru că, între timp, au fost arestați. Asta în măsura în care vindeau copiilor de clasa a V-a și a VI-a. Voiau să mă implice și pe mine în vânzarea etnobotanicelor, însă am refuzat, pentru că am văzut ce mi-au făcut mie, darămite unei persoane mai mici decât mine. Sincer nu voiam să moară cineva, de la un pliculeţ de 30 de lei”, încheie tânărul devean.