Jurnalul unui alegător naiv, într-o zi de noiembrie
E dimineaţă. E zi cu alegeri în România. Alta. Aproape an de an e o zi ca asta, dar de fiecare dată e diferită. Mai ales în judeţul Hunedoara, „cel mai complicat judeţ din România, din punct de vedere politic”, cum îl clasifica tocmai Victor Ponta într-o conferinţă de presă la Haţeg, prin 2011, parcă, atunci când anunţa trecerea fostului primar din oraşul amintit, Nicolae Timiş, de la PNL la PSD. Pentru orice votant român, ziua s-a scurs într-un fel ciudat: o aparentă linişte la secţiile de prin sate şi oraşe, o batjocură şi mai mare în Diaspora, judecând după lungimea cozilor, de două-trei ori mai mare decât la primul tur.
Ajung la redacţie. Îmi iau foto-reporterul şi plecăm la Şoimuş. Aici, mai ales liberalii au reclamat suspiciuni de „turism” electoral. Pe 2 noiembrie, 600 de alegători au votat pe listele suplimentare ale celor şapte secţii din comună. Strada principală a satului Şoimuş e plină. E duminică, aşa că e târg la Bălata, vine automat explicaţia. Colegul meu se apucă de făcut fotografii în faţa Secţiei nr. 474. Se află pe trotuar, dar tot iese un pompier suspicios, încruntându-se la el. Nu-l lăsăm să se enerveze prea tare. Ne legitimăm, după care nu durează 30 de secunde că, din secţie, iese preşedintele comisiei de vot, Mihaela Boc. Arătăm acreditările emise de Biroul Electoral Judeţean şi lucrurile se calmează. Suntem invitaţi înăuntru. Eu unul chiar votez pe lista suplimentară (ca să fiu sigur că nu uit, luat cu treabă, până seara). E 11.30. La Secţia de votare nr. 474, situată în centrul comunei Şoimuş, sunt deja aproape 70 de alegători pe listele suplimentare. 70 dintr-un total de 300.
Tensiunea din uliţă
Ieşim din secţia de votare amplasată în căminul cultural. La nici 50 de metri mai în sus, pe drum, e sediul Primăriei. Primarul Mihai Irimie e la poartă. Discută cu câţiva apropiaţi. E încruntat şi extrem de suspicios: „Uite maşina aia, uite-o şi p-ailaltă. Vin de la Deva ca să voteze aici. Ciudat. O fi el târg la Bălata, dar tot e cam mare afluxul de persoane. La primul tur am confruntat listele suplimentare de la Fornădia cu listele suplimentare de la Lăpugiu de Jos. Au apărut de două ori aceleaşi persoane. Am făcut plângere la Poliţie şi, din ce mi s-a spus mie, oamenii au recunoscut că au votat de două ori, au spus că le-a dat cineva câte 100 de lei, dar n-au vrut nicicum să spună cine le-a dat banii ăştia”. Devine şi mai preocupat când îşi aduce aminte că „unul, mare, de la PSD” i-a „promis” că în turul ll, la locale, în comună nu vor fi doar 600 de votanţi pe listele suplimentare, ci 1.000. Un grup de vreo opt tineri coboară din două maşini şi se postează în faţa secţiei. Dau semne că aşteaptă ceva, sau pe cineva, ca să intre. Până la urmă intră şi votează. Trei dintre ei sunt, conform buletinelor, născuţi în Bucureşti, dar domiciliaţi în Republica Moldova. Când ies de la vot zăbovesc din nou, minute bune, în faţa secţiei. Colegul meu îi fotografiază. Ei îmi fotografiază colegul. Intrăm în vorbă cu ei. Niciunul nu pare a avea accent moldovenesc. Sunt însă extrem de refractari. „Da”, „Nu”, „Am venit la târg, la Bălata şi-am votat aici că ne era mai uşor”, e explicaţia unanimă.
Studenţii moldoveni reapar la Şoimuş
Revenim la Deva. E linişte. De la Biroul Electoral Judeţean se raportează doar două „baiuri”, la orele amiezii, cele de la Bucureşcii Bradului. Neoficial apar însă fel de fel de suspiciuni, mai ales la Hunedoara. Aici reprezentanţii PSD atrag atenţia asupra unui prim autocar înmatriculat în Bucureşti, cu turişti veniţi la Castelul Corvinilor, toţi dorind apoi să voteze la Secţia nr. 105, amenajată în sediul Primăriei, în Centrul Vechi. După câteva ore, un alt autocar, de Ilfov, îşi „deşartă” pasagerii în faţa aceleiaşi secţii. Suspiciunile continuă să fie alimentate. Şi, totuşi, la Castelul Corvinilor vin pe puţin 10 autocare într-o zi de duminică, chiar şi toamna. Două din zece care să ajungă şi la secţia de vot situată la 500 de metri distanţă n-ar fi motiv de bănuială, ar zice raţiunea.
Spre seară, la ora 17.30, sun la Secţia 474 din Şoimuş. Aceeaşi la care mi-am început ziua. Aflu că, deşi mai erau trei ceasuri şi jumătate până la închiderea secţiei, aici erau deja înregistraţi vreo 840 de alegători (cât în toată ziua de vot de pe 2 noiembrie) dintre care 180 pe listele suplimentare. Şi această cifră este similară cu cea din urmă cu două săptămâni. Aflăm însă că după ce am plecat noi din Şoimuş, la aceeaşi secţie de votare au apărut încă 20-30 de studenţi din Republica Moldova. La început nu au fost lăsaţi să voteze. Biroul Electoral Judeţean a considerat însă că nu se încalcă legea cu nimic. A apărut şi profesorul care-i însoţea pe studenţi, spunând că au venit într-o excursie la Petroşani, autocarul trebuia să urce pe autostradă şi au intrat în Şoimuş să voteze. În comună zvonurile sunt amplificate de poveşti cu studenţi moldoveni care ar fi mers şi pe la secţiile de votare din Boholt şi Fornădia. Ciudat. În lipsa dovezilor, e normal, mai ales că legea permite votul pe liste suplimentare, în baza unei simple declaraţii datată şi semnată în faţa comisiei din secţie.
Votul merge normal, Ponta nu se opreşte din campanie
În judeţul Hunedoara se votează cursiv, fără probleme. Chiar şi turiştii reali ori electorali (în măsura în care au existat turişti din cea de-a doua categorie) intră şi ies liniştiţi din secţiile de votare (cu excepţia câtorva cazuri, cum au fost cele din Centrul Vechi al Hunedoarei).
Pe facebook apar tot felul de exit-poll-uri. Cel de la 9 dimineaţa zice că e diferenţă mare între Ponta şi Iohannis (64 la 36). Cel de la 11.00 arată că Iohannis recuperează un pic (61 la 39). Cel de la ora 13.00, făcut de ACL, „zic sursele” că arată astfel: 51,48 la sută Ponta, 48.52 Iohannis. În ţară, la ora 16.00 sunt raportaţi cu 10 la sută mai mulţi alegători decât în primul tur.
Pe televizor curg relatările cu imensele cozi de alegători de la secţiile din Paris, Londra şi Munchen. Se face şase seara, iar ei încă sunt la coadă, câte 2.500 – 3.000 în fiecare dintre oraşele amintite. Preşedinţii secţiilor de votare din Diaspora încep să ceară prelungirea programului de votare. „Ar trebui să accepte BEC-ul cererile, mai ales că oamenii ăia stau acolo de la şapte dimineaţa şi nu pot fi suspectaţi de turism electoral. E mult mai costisitor să încerci asta în străinătate”, îmi zic. Dar apoi îmi aduc aminte că singur m-am declarat un naiv al democraţiei curate, al alegerilor cu adevărat libere, al zilelor de vot care să însemne pentru toţi o tresărire a speranţei, nicidecum o repotenţare a sentimentului de ură, sau a senzaţiei de dezgust.
P.S. Toată după-amiaza cei doi candidaţi îşi fac campanie pe facebook. Pe contul de persoană publică al lui Klaus Iohannis apar cu ritmicitate mesaje de genul: „Am câştigat categoric în Australia”, „Am câştigat şi în China”, „Am câştigat clar în Coreea de Sud”, „Am câştigat şi în Japonia”, sau „Diaspora nu poate nici astăzi să voteze”. Pe contul lui Victor Ponta continuă să apară aceleaşi mesaje din campania electorală, tot felul de îndemnuri la vot, cât se poate de explicite, de parcă alegerile ar fi fost duminica viitoare, pe 23 noiembrie.
