Izvorul Părintelui Arsenie. Un sfânt necanonizat al ardelenilor

Ideea reportajului de faţă mi-a încolţit în minte la Sâmbata de Sus, în faţa izvorului pe care credincioşii l-au transformat în loc de pelerinaj şi l-au denumit „Izvorul Părintelui Arsenie”. Până atunci spre ruşinea mea, nu am ştiut de existenta acestui sfânt necanonizat. Am stat de vorbă cu Părintele Stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Arhimandritul Ilarion. El a fost primul care mi-a povestit despre viaţa Părintelui Arsenie Boca.

Astfel am aflat că părintele Arsenie s-a născut în satul Vaţa de Sus din judeţul Hunedoara, la 29 septembrie 1910, şi a absolvit Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad în 1929.

De la Muntele Athos la Sâmbăta de Sus

Primul mentor în teologie al Părintelui a fost dirigintele său de la liceul din Brad, preotul profesor Candin Ciocan. Tânărul Zian Boca –  acesta fiind numele de botez al Părintelui – intra după absolvirea liceului la seminarul teologic din Sibiu. Îşi ia licenţa în teologie la Cernăuţi. De acolo este trimis la Bucureşti, unde frecventează Şcoala de Belle Arte. A treia facultate pe care o urmează este medicina, dar nu o termină pentru că este trimis de mitropolitul Bălan la Muntele Athos, la schitul românesc Prodromul. Se pare că scurta vieţuire aici este prilejul unor experienţe spirituale de excepţie. În 1939 se întoarce de la muntele Athos şi devine stareţul mănăstirii Sâmbăta de Sus, veche ctitorie brâncovenească, rămasă în paragină. În câţiva ani, mănăstirea destul de părăginită şi uitată de credincioşi reînvie.

Curentul spiritual de la Sâmbăta

Mitropolitul Nicolae Bălan a vrut sa aibă acolo numai absolvenţi de teologie. Astfel au fost aleşi ca începători ai sfântului lăcaş trei mari oameni: Părintele Nicolae Mladin, Părintele Serafim şi Părintele Arsenie. Tânărul prelat Zian Boca s-a închinoviat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta în iunie 1939, părintele primind acum numele de Arsenie. În scurt timp a reuşit să reclădească Mănăstirea si a făcut din Sâmbăta de Sus un adevărat loc unde în anii grei ai războiului şi după aceea se adunau peste 10.000 de credincioşi pelerini. Despre mulţimea pelerinilor veniţi la Sâmbăta, Nichifor Crainic scria într-o epistolă adresată Părintelui: „Ce vreme înălţătoare când toata ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir!?. Părintele Arsenie a  avut o contribuţie esenţială la scrierea Filocaliei româneşti, aşa cum apreciază Părintele Stăniloae. Părintele Arsenie a adus de la muntele Athos manuscrise vechi. De asemenea, cu scrisu-i caligrafic, Părintele Arsenie a scris după dictarea Părintelui Stăniloae, a realizat coperta lucrării şi a susţinut tipărirea ei. Spaţiul din jurul mănăstirii vechi a fost amenajat de Părintele Arsenie, ca o veritabila lucrare de arta, cu izvoraşe, podeţe. Unul dintre pelerinii veniţi aici, localnic din satul Scoreiu, în vârstă de peste 70 de ani, işi aminteşte: „Era o gradină frumoasă, şi părintele se plimba vara printre pomi şi tufe. Pacea de aici era mai presus decât războiul oamenilor. Si Părintele ştia să aducă pacea in suflete?.

Prima Arestare

Părintele Arsenie Boca a fost bănuit de colaborare cu luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraş. Chiar fostul Mitropolit al Ardealului, Părintele Antonie Plămadeală, stă mărturie ajutorului dat de Părinte luptătorilor anticomunişti: „El apăra atunci o cauza sfântă, care era a libertăţii şi a credinţei şi îi ajuta pe cei din munţi, indiferent de ce culoare politică erau ei. Eu am fost martor cum Părintele Arsenie dădea traiste pline cu alimente pentru cei din munţi”. În aceste condiţii, arestarea de către securitatea comunistă a Părintelui Arsenie Boca nu a fost de mirare. În tot timpul detenţiei şi anchetelor, părintele a avut o atitudine detaşată, fiind un sprijin pentru colegii de temniţă. Nicolae Crăiut, coleg de celulă la Braşov cu părintele, mărturiseşte: „Mă aflam în faţa unei porţi grele, de fier, blocată de un grup de femei, purtând coşuri mari, acoperite cu ştergare. Una mai în vârstă mi-a strigat, fără să ţină seama de prezenţa ofiţerilor care mă însoţeau: «Rogu-te frumos, spune-i părintelui Arsenie, de-l vei întâlni, că aşteptăm la poartă sa ne trimită binecuvântarea!… » Într-un târziu, după ce uşa de la capătul coridorului pe unde ieşise călăuza mea în infern a fost trântită, am auzit o voce domoală, parcă aducătoare de linişte, dar mai cu seama de imbărbătare, de care aveam mare nevoie în clipele acelea de izbelişte: «- Buna ziua, creştine! Înlătură-ţi pe cât poţi teama, fiindcă aici nu eşti chiar singur. Eu sunt Părintele monah Arsenie de la Mănăstirea Sâmbăta, adus aici ca şi dumneata, bănuiesc, pentru fapte pe care nu le cunosc şi nici nu le-am săvârşit. Vom împărţi, deocamdată, noi doi, spaţiul acestei intrări în iad, dar cu ajutorul Lui Dumnezeu vom rezista şi ne vom izbăvi. Vor mai sosi şi alţii… »  În memoria mea nu a rămas zugrăvită decât o umbra încovoiată, purtând o barbă stufoasă.„ 
 

Mănăstirea Prislop, a doua ctitorie

Plecarea Părintelui de la Sâmbăta la Prislop s-a întâmplat în anul 1948, după ce fusese eliberat din arestul Securităţii. În 1950, Prislopul devine mănăstire de maici. Părintele rămâne totuşi la Prislop ca duhovnic. Şi în Ţara Haţegului, ca şi în cea a Făgăraşului, Părintele Arsene se face repede cunoscut prin harul său duhovnicesc, dar este oprit din nou din chemarea sa spirituală de către comunişti şi este trimis la muncă silnică la Canal aproape un an. Revine din detenţie la Prislop şi rămâne duhovnic până în anul 1959, când mănăstirea se desfiinţează.

Surghiunul

După desfiinţarea mănăstirii Prislop, Părintele a plecat la Bucureşti, unde a lucrat, picturi bisericeşti, ca simplu muncitor. Şi aici continuă să fie vizitat de numeroşii săi enoriaşi, încrezători în capacitatea sa de a-i ajuta. Reprezentând încă un potenţial pericol este trimis în comuna Drăgănescu, cu domiciliu forţat. Biserica din sat are pictura interioară realizată în întregime de el. Surghiunirea Părintelui Arsenie Boca la Drăgănescu l-a determinat pe Nichifor Crainic să-i trimită o scrisoare cutremurătoare: „Iubite părinte Arsenie, a fost o vreme când te-am ştiut pictor de suflete după modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Din zugrav de suflete, fericite sa se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului Lui Dumnezeu… Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictura noua ca si predica de atunci. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet”.

Ultima arestare a Părintelui Arsenie

În 28 noiembrie 1989, la Sinaia s-a stins din viaţă Părintele Arsenie. A fost înmormântat la Prislop. Mormântul său este şi astăzi loc de pelerinaj. Cei din Tara Făgăraşului îl păstrează viu în suflete ca pe un sfânt, cei din Ţara Haţegului se bucură de privilegiul de a-l avea aproape. Moţii mândrii de asemenea Părinte vin sa se închine la mormântul celui care nu a putut fi încătuşat, pentru că adevărata credinţă nu poate fi încătuşată. Şi totuşi, atât la Sâmbăta, cât mai ales la Prislop, asupra Părintelui Arsenie pluteşte un mister.