HUNEDOARA ŞI ISTORIA MARII UNIRI. O lună de incertitudini în comitatul Hunedoarei

Cu aproape o lună înainte de 1 Decembrie, în judeţul Hunedoara domnea incertitudinea cu privire la viitorul Transilvaniei. Atât maghiarii cât şi românii se organizau să preia controlul în condiţiile în care, practic, nu mai existau autorităţi ale statului. În acele zile tânărul, pe atunci, Petru Groza avea să se remarce ca energicul şi duplicitarul viitor politician. La 30 octombrie 1918, la Budapesta, se va constitui Comitetul Naţional Român Central, organizaţie supremă a românilor ardeleni care, după doar trei zile, îşi va muta sediul în Arad.

Ungurii şi românii „fără stăpân”

Comitatul Hunedoarei unde 82 la sută din populaţie este românească şi doar 12 la sută maghiară va fi repede atins de suflul mişcărilor naţionale din întreg imperiul aflat în curs de destrămare. La 29 octombrie, românii din Hunedoara refuzaseră să se prezinte la Adunarea Generală a Comitatului la Deva. În seara zilei de 31 octombrie, prefectul Pogany Béla a fost înştiinţat că la Budapesta a izbucnit revoluţia, formându-se guvernul contelui Károly, care va deveni primul preşedinte al Republicii Ungaria. La chemarea prefectului are loc mobilizarea ungurilor din Deva şi constituirea Sfatului Naţional Maghiar al comitatului Hunedoara, format din 100 de membri la care se adaugă Garda cetăţenească a tinerilor unguri. La 3 noiembrie, odată cu înfiinţarea Sfatului Naţional Maghiar al oraşului Deva, apare un apel tipărit care îndeamnă la linişte pentru obţinerea drepturilor românilor, semnat de Petru Groza, Eugen Tatar, Dionisie Ardelean şi Ion Antal. Asemenea apeluri au fost difuzate în toate oraşele comitatului, semnate de lideri ai intelectualităţii româneşti din zonă. La începutul lunii noiembrie au fost formate, în paralel cu structurile maghiare, consilii şi gărzi naţionale româneşti în toate oraşele importante. În 7 noiembrie a fost convocată la Deva o mare adunare a tuturor românilor, organizată de preotul Ioan Dobre la Biserica Ortodoxă. Pe turnul bisericii a fost pentru prima dată arborat un drapel tricolor, iar lăcaşul de rugăciune, curtea acestuia şi străzile învecinate au fost pline de lume. Adunarea a fost deschisă de preotul Ioan Dobre, care în lipsa unei tribune a vorbit cocoţat pe o masă. După acesta au luat cuvântul mai mulţi intelectuali români printre care şi avocaţii Iustin Pop şi Petru Groza. Acesta din urmă va face parte şi dintre cei 43 de membri ai Consiliului Naţional Român al oraşului Deva condus de preotul Ioan Dobre, organizatorul acţiunii.

Revoltele populare cu caracter naţionalist

Cea dintâi măsură a Comitetului Naţional Român a fost înfiinţarea Gărzii Naţionale Române, cuprinzând 120 de persoane, sub comanda locotenentului Alexandru Ianculovici, combatant de război în Cataro-Dalmaţia, unde a fost camarad de arme şi prieten cu Iosiv Broz, cunoscut ulterior sub numele de Tito. Deşi avocat, Petru Groza se implică în constituirea Gărzii alături de câţiva ofiţeri din armata austro-ungară. Ca o primă activitate „militară” Petru Groza a pornit prin satele din jurul Devei, Sântuhalm, Sântandrei, Simeria, Biscaria, Băcia unde le-a vorbit ţăranilor despre hotărârile Adunării şi despre Unire. De fapt, Petru Groza a încercat să evite izbucnirea unor revolte ale românilor care au îmbrăcat o tentă naţionalistă. În mai multe localităţi printre care şi Băiţa, locul naşterii Anei Groza, soţia politicianului, au avut loc revolte populare îndreptate în special împotriva funcţionarilor din administraţia maghiară şi a ungurilor înstăriţi. Cei mai mulţi maghiari din zonă au reuşit să scape de furia oamenilor şi să se refugieze în locuri mai liniştite, la rude, sau în Deva sub protecţia autorităţilor.

În acele zile tulburi, Sfatul maghiar s-a adresat Consiliului Naţional Român cu propunerea de a forma o gardă comună în vederea păstrării ordinii în comitat. Propunerea a fost respinsă. În aceste condiţii, în 13 noiembrie Sfatul Naţional Maghiar al comitatului Hunedoara s-a declarat pentru republică. Patru zile mai târziu, în faţa Primăriei a avut loc o adunare cetăţenească menită să salute Republica Maghiară. Printre vorbitori s-au numărat mai mulţi intelectuali maghiari, dar şi Petru Groza care a ţinut un discurs în limba română, adresându-se mulţimii cu îndemnul la păstrarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile în care de o bună bucată de vreme nu mai existau nici jandarmi, nici poliţie.