Grohot, locul în care Dumnezeu a construit un pod
Amatorii de drumeţii pasionaţi de minuni ale naturii pot oricând să ajungă relativ uşor la un obiectiv interesant atât pentru geologi, cât şi pentru simpli turişti: podul natural de la Grohot. Este situat în Apuseni, este un pic ascuns de ochii trecătorilor, însă nu foarte greu de găsit. Cine merge în acest sfârşit de săptămână la Ţebea, poate să dea o fugă şi pe drumul spre Bulzeşti.
Ca să ajungi la Podul natural de la Grohot trebuie să baţi drumul până în Nordul judeţului Hunedoara, iar din comuna Baia de Criş să apuci drumul spre Bulzeştii de Jos. Din Baia de Criş străbaţi vreo 15 kilometri, dar nu ajungi chiar până în Bulzeşti ca să mergi la pod, ci trebuie să opreşti într-o serpentină la stânga, mărginită de o masă mare de lemn.
Minunăţia ţinută ascunsă
Aici, două indicatoare rahitice şi ruginite îţi arată că eşti aproape de obiectivul excursiei. Problema este că, din drum, nu vezi nicio săgeată care să-ţi indice direcţia, aşa că ai putea cădea uşor în capcana celor două drumeaguri forestiere ce intră aiurea prin pădure. Cum stai cu faţa spre masa de lemn, dinspre şosea, în stânga ai şanse să vezi totuşi o mică săgeată albastră care-ţi arată cărăruia spre podul natural. După 10 minute de coborât printr-o pădurice de frasin, dai într-o poiană, iar de aici trebuie să cauţi iarăşi o altă săgeată mică albastră. E undeva în dreapta. Dacă nimereşti cărarea potrivită nu mai durează nici cinci minute şi ajungi chiar pe podul natural.
Răgazul de pe pod
Podul pare ca o şa gigantică a vreunuia dintre uriaşii despre care bătrânii spun că păzeau minele de aur din apropiere ale dacilor. Şaua e lungă de vreo 20 de metri şi lată de vreo 12. Pe ea au crescut între timp copaci ale căror frunze, ferite de vânt, se îngălbenesc nemişcate în soarele de septembrie. Aici simţurile-ţi sunt solicitate la maximum. E aproape linişte. Cu o ureche auzi apa cum intră sub pământ într-o parte, iar cu cealaltă, o auzi cum iese învolburată în cealaltă parte. E un fel de stereofonie creată de pârâul Uibăreştilor care, în milioane de ani, a creat în zonă şi niște chei, printre stânci, iar unde nu a mai putut să le despice, a intrat pe sub ele şi şi-a găsit drumul spre aval.
Spectacolul de sub stâncă
De pe şaua uriaşă poţi coborî pe ambele laturi ale podului. Cărarea spre cea din amonte e destul de abruptă, dar drumeţii care frecventează zona au săpat cu paşii câteva scări în pământ. Ca să vezi podul în toată măreţia lui trebuie să urci apoi pe cursul apei cel puţin până dai de o un izvor captat în 1970 de soldaţi, vânători de munte (după cum stă scrijelit în piatră). Te întorci apoi şi vezi cum un dinte gigantic de calcar este subminat de apă. Ai în faţă un perete înalt de aproape 30 de metri pe care apa l-a biruit. Pârâul intră pe sub el, lâsându-şi pet-urile aruncate în apă de săteni în barajul format de câteva trunchiuri de copac aduse de ultima viitură, îl traversează pe toată lăţimea sa de 45 de metri măsurată la bază, iar la ieşire, dincolo, un cub de piatră cu latura de trei metri îi schimbă brusc cursul spre stânga. Înainte de a ieşit de sub „pod” apa a săpat câteva mici grote în pereţi, iar în partea din stânga a „tunelului” a meşterit frumos calcarul lăsându-l sub forma solzilor unui balaur. Doar vara, când apa este mică, poţi trece pe sub pod. Cărarea de pe pod spre latura din aval e străjuită de o stâncă înaltă de şase metri care iese din pământ exact ca lama unui topor. Ai astfel impresia că uriaşul şi-a lăsat în acelaşi loc şi şaua, şi arma. Odată ajuns jos, constaţi că apa trece pe sub pod, coborând în patru trepte, iar solzii de balauri pe care i-a ascuţit în timp sunt acum şi mai mari.
Podul natural Grohot este situat în treimea superioară a Cheilor Uibăreştilor, în comuna Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara. Geologii spun că cei 45 de metri săpaţi de apă pe sub pod sunt doar o parte din peştera care a existat aici iniţial. Obiectivul este inclus într-o rezervaţie naturală cu suprafaţa de un hectar care cuprinde podul în sine, precum şi varietatea de plante care cresc pe suprafaţa calcaroasă a zonei.
Un alt pod al lui Dumnezeu, aproape de Hunedoara
O altă minune naturală este „ascunsă” sub asfalt în comuna Ponoarele, din judeţul Mehedinţi, destul de aproape de Baia de Aramă. Pe drumul care leagă satul Ponoarele de localitatea Isverna, cam la jumătatea distanţei se găseşte obiectivul. Mulţi dintre cei străini de locurile acestea trec peste el fără să-şi dea seama. Nici de jos nu este uşor de observat şi fotografiat din cauza vegetaţiei abundente, zona fiind şi ea declarată rezervaţie naturală. Localnicii îi spun „Podul lui Dumnezeu”. Specialiştii spun că structura podului este afectată atât de infiltraţiile de apă, dar mai ales de faptul că peste el trece un drum judeţean, adăugând că în alte ţări în care există asemenea construcţii ale naturii trecerea maşinilor este total interzisă.
