Frăsinei – sătucul împărţit între Alba şi Hunedoara
Sunt vecini „poartă-n poartă” dar când au treabă cu primarul, merg la primării diferite. Cumpărăturile le fac din Cugir, dar mulţi sunt nevoiţi să meargă la medicul de familie din Romos, sau Orăştie. Este vorba despre un sat care, oficial, nu există. Nu e trecut nici pe hărţile mai noi ale judeţului Hunedoara, nici pe cele ale judeţului Alba. Asta pentru că, administrativ, satul este „rupt” între cele două judeţe, iar limita este trasată de-a lungul satului, chiar pe mijloc. Din cauza asta, în vieţile oamenilor de aici apar o grămadă de necazuri.
Satul Frăsinei a „dispărut” din evidenţe în 1968, în urma reorganizării administrative a României. Până atunci, oraşul Cugir, dar şi cea mai mare parte a actualului judeţ Alba, aparţinea Regiunii Hunedoara. În ciuda dezbaterilor organizate şi pe plan local, la acea vreme, nu s-a ajuns la o soluţie mai bună, astfel încât satul, cu păşunile sale, să treacă la noul judeţ (Alba), ori să rămână la judeţul Hunedoara. Aşa se face că acum, şase case din sat, aflate pe dreapta drumului ce merge de la Sud spre Nord, aparţin administrativ oraşului Cugir, din judeţul Alba, iar celelalte opt, de pe stânga drumului, sunt în grija Primăriei comunei Romos, din judeţul Hunedoara. Dintre acestea, una a rămas nelocuită. Proprietarul a coborât cu copii la şcoală nu la Cugir, cu toate că e mai aproape şi e, totuşi, oraş, ci la Romos.
Puterea obişnuinţei
La Frăsinei, limita dintre cele două judeţe este chiar drumul care taie satul în două, de la un capăt la celălalt. Asta cu excepţia unei porţiuni în care limita este încă marcată prin mici movile de pământ amplasate din 100 în 100 de metri. Localnicii merg la cumpărături în acelaşi loc, la Cugir, pentru că e mai aproape – 10 kilometri. Când vine vorba de rezolvat o problemă cu ajutorul Primăriei, unii trebuie să bată drumul până la Romos, vreo 20 de kilometri. Spun însă că nu-i dranjează distanţa şi nu vor nici acum să fie trecuţi „dincolo”, sub administrarea Cugirului. Motivele diferă de la caz la caz. Unii spun că au terenuri mai multe pe raza comunei Romos, iar impozitele sunt mai mici în timp ce subvenţiile APIA sunt mai mari, alţii spun că, pur şi simplu, aşa au fost obişnuiţi. Nici cei care au trecut în buletin Cugirul ca localitate de domiciliu nu vor să dea oraşul din Alba pe comuna din Hunedoara, tot din obişnuinţă. Aici subvenţiile pentru animale sunt mai mari decât la Romos, dar tot obişnuinţa este cea care decide şi-n cazul lor. Puterea obişnuinţei a fost cea care a dus şi la „scindarea” administrativă a satului. „În anii 60 s-or tăt făcut discuţii să trecem tăţ' la Cugir. Unii n-or vrut şi gata. Degeaba s-o tăt vorbit că oamenii de dinjos de drum or zâs că ei rămân la Romos. Până la urmă s-o stabilit că drumu-i limită între judeţă şî gata o fost. Noi, pentru că suntem pă drasupra drumului, cum vii de la Romos, am ajuns la judeţu' Alba, oraşu' Cugir şi suntem trecuţ' ca locuitori ai localităţii aparţinătore, Feţeni. Ăilalţ' îs trecuţ pă satu Ciungu Mare – comuna Romos, judeţu' Hunedoara. Io n-am mai auzît să fie la fel pă altundeva prin ţară, dar asta-i situaţia. Eu ştiu cum o fost atunci c-am fost implicat”, spune Aurel Bâldea (85 de ani).
Adaptare la situaţie
Când au nevoie de ajutorul vreunei instituţii administrative, sătenii din Frăsinei domiciliaţi în judeţul Hunedoara se interesează la Cugir despre ce şi cum trebuie să facă, abia apoi bat drumul lung spre Romos, ori pe cel şi mai lung, spre Deva. Când vine vorba de probleme edilitare, au două rânduri de uşi la care pot să bată, atât la Primăria oraşului Cugir cât şi la cea a comunei Romos. Iar probleme sunt. Mari. Drumul dinspre Cugir e impracticabil. Cel dinspre Romos abia acum se modernizează. Oamenii spun că nu se mai prea pot descurca fără curent electric. „Am mai pune şî noi o mâncare la rece, într-on frigider. Baba me-i bătrână şî nu mai poate găti tăt în fiecare zî”, se plânge Niculae Ioani (78 de ani). Omul vorbeşte cu accent de mărginimea Sibiului, ori de câte ori iese pe poarta casei sale, situată în judeţul Alba, din punct de vedere strict adiministrativ, trece prin judeţul Hunedoara ca să ajungă unde are treabă. El povesteşte că n-a mai văzut un medic în sat de mai bine de 10 ani, iar poştaşul, când poate, se scapă de drumul greu până la Frăsinei încredinţând corespondenţa vreunui localnic al satului pe care-l întâlneşte la Cugir. Până şi scrisorile venite pe adresa celor trecuţi oficial în judeţul Hunedoara, ajung la Romos, dar sunt aduse spre sat tot via Cugir, după cum zice nea' Niculae. „Nu mai găsim petrol de lampă. Tot cu motorină ne descurcăm. Da'-i rău cu motorina, că scote fum negru şi mult”, mai zice bătrânul. Cât despre plictis în lipsa televizorului, nici vorbă: „Avem tăt timpul de lucru, inclusiv duminica. Iaca, ce ne mai scăpăm în câte-o zi când coborâm la Cugir, la târg. Da şi atunci e greu, că-i drumu' lung”. Drumul lung îl face şi pe vecinul său, Aurel Filimon (64 de ani) să coboare rar în „civilizaţie”. Stă peste drum de Niculae Ioani, dar, administrativ domiciliază în judeţul Hunedoara, nu în Alba. „La Romos, mai rar, foarte rar, numa' când îi musai mă duc. La Cugir cobor cam o dată la o lună”, zice Aurel Filimon.
În grija hunedorenilor
Cele câteva familii mai tinere din Frăsinei spun că nu vor să se mute din satul scindat administrativ. Muncesc zi-lumină crescând cu zecile porci, vaci şi oi, iar munca lor le asigură venituri decente. Pe micii fermieri din sat lipsa curentului îi încurcă şi mai tare. I-ar ajuta mult câte un frigider mai mare, o mulgătoare sau o maşină de spălat.
Reprezentanţii Primăriei Cugir par să nu ştie prea multe despre cauzele situaţiei administrative de la Frăsinei. În actele lor, cele şase case din sat situate pe partea estică a drumului sunt în satul Feţeni, localitate aparţinătoare oraşului. Singurul care-şi mai aduce aminte câte ceva este arhitectul – şef al oraşului, Victor Sava, unul dintre cei mai vechi angajaţi ai Primăriei Cugir. „Când am venit eu în Primărie aşa era deja situaţia, cu acel sat împărţit. Ştiu că prin anii '90 s-a făcut un studiu de fezabilitate pentru electrificarea zonei, dar proiectul s-a împotmolit pe undeva. Îmi amintesc că o problemă mare era faptul că traseul liniei urma să treacă prin fondul forestier. O complicaţie majoră în plus”, spune Victor Sava. Primarul comunei Romos (judeţul Hunedoara), Mircea Pătrânjan recunoaşte că a fost nevoit să recurgă la un mic tertip pentru ca toţi localnicii din Făurei, indiferent de judeţul în care domiciliază, să poată avea apă în curte: „Cu vreo trei ani în urmă am reuşit să le aducem apă în sat de la o distanţă de vreo cinci kilometri. Am avut noroc cu faptul că drumul, pe care e şi limita de judeţ, este în administrarea noastră. Noi am tras linia principală pe drum, iar din drum, fiecare s-a branşat pe cont propriu (unii localnici şi-au săpat singur şanţuri lungi şi de 200 de metri – n.red.). Acum se lucrează la drumul de acces dinspre Romos. E un proiect de aproximativ 6 milioane de lei. Mai avem 600 de metri de făcut la el, iar când va fi gata se va putea urca la Frăsinei şi cu o maşină obişnuită, nu doar cu 4×4. În ce priveşte electrificarea, amt tot făcut demersuri, dar fără niciun rezultat. Până la urmă, cred că o să cumpărăm panouri foto-voltaice pentru cele 7 case care mai sunt locuite pe partea noastră, a Romosului. Am vrea să-i ajutăm şi pe cei de pe partea Cugirului, dar nu putem să cheltuim bani publici decât pentru zona pe care o administrăm noi. Acei oameni, cred c-aţi văzut, că muncesc de zor şi că vor să rămână acolo. E păcat să nu-i ajutăm”.
