glasul-hd.ro Web analytics


Sănătate

Farmacia din grădină – Sumacul

Sumacul (Rhus coriaria) cunoscut încă din Antichitate în Lumea Veche, este o specie de oțetar specifică zonei calde din bazinul mediteranean și Orientul Apropiat, numit uneori și oțetar sicilian sau oțetar cu frunze de ulm. Este un arbust de dimensiuni mici, ce nu depășește înălțimea de 3m. Frunzele sale sunt penate și compuse dintr-un număr impar de foliole (între 9 și 15). Inflorescența sa este un panicul din flori verzui mărunte, iar fructele sale sunt drupe mici, sferice, de culoare roșie.

Această specie de oțetar a fost și este folosit în mixuri de condimente din toată lumea arabă, în special cel numit za’atar, un amestec de ierburi uscate, semințe de susan și sumac uscat. Pentru că fructele sale sunt foarte acre în stare crudă, ele se lasă bine la uscat, după care sunt zdrobite, iar praful roșu astfel obținut este presărat peste aperitive specifice din carne sau legume,  hummus și salate, orez și chiar prăjituri, cărora le oferă un gust acrișor, ca de lămâie. În unele regiuni, fructele încă necoapte sunt folosite la mâncare.

Sumacul este bogat în vitamina C, având rol în combaterea radicalilor liberi din organism și a reducerii inflamațiilor, cât și de  combatere a artritei. Conține de asemenea acizi grași Omega 3 și tanini, care întrețin buna funcționare a sistemului cardiovascular. Dintre mineralele pe care le conține sumacul, se remarcă potasiul, magneziul, calciul și fosforul. De asemenea conține acid malic și fumaric, cu rol în metabolismul celular. Astfel pudra de sumac are calități antioxidante, detoxifiante, eliminând substanțele nocive din organism, combate microbii, fiind indicată în cazuri de răceală și bronșită. Are calități diuretice și hipoglicemiante, protejând împotriva diabetului zaharat. Sumacul are și proprietăți astringente și hemostatice, având acțiune benefică asupra sistemului digestiv, cât și asupra intestinelor intrucât combate balonarea și infecțiile. Previne bolile cardiovasculare, cancer, artrita, Alzheimer, cataractă.
De asemenea scade glicemia și lupta împotriva obezității.
Altă utilizare tradițională a fost folosirea diferitelor părți ale sumacului pentru obținerea unor culori naturale: roșu, galben, negru și maro. Frunzele și scoarța de sumac sunt foarte bogate în tanini, iar aceștia sunt excelenți pigmenți naturali. Frunzele erau colectate toamna, atunci când începeau să cadă, și erau utilizate pentru producerea unei culori maronii. Din scoarță se obținea galben sau roșu, iar din fructe negru.

Uleiul extras din semințele de sumac are capacitatea de-a se întări ca seul, de aceea a fost folosit atât în Arabia cât și Orientul Îndepărtat pentru producția de lumânări.

Tot nativii americani foloseau frunzele și fructele de oțetar pentru aromatizarea tutunului, o altă plantă cunoscută astăzi în toată lumea, dar care provine tot de pe continentul nord-american.

Za’atarul este un condiment specific oriental cu origini străvechi, este o combinație din părți egale de ierburi aromatice uscate (oregano sau maghiran, cimbru, cimbrișor, somnișor (o varietate de busuioc sălbatic), amestecate cu sare grunjoasă, semințe de susan și sumac uscat. Acest amestec se consumă în mod regulat cu turtițe sau lipii, unse cu ulei și apoi presărate cu za’atar. Dar, în egală măsură, el este frecat pe carne sau amestecat cu legume înainte de-a fi gătite, sau este presărat peste hummus .

 

 

 

Back to top button
Close
Close