glasul-hd.ro Web analytics

Reportaj

Dorel Huh, din Vălişoara, pasionat de colecţionat obiecte

Un locuitor al comunei Vălişoara este pasionat de “colecţii”. Dorel Huh colecţionează orice se poate aduna, având o colecţie impresionantă de obiecte. A strâns de-a lungul anilor mii de insigne, monede, cartele telefonice, chiar şi cutii de chibrituri. Pasiunea acestuia a fost răsplătită în anul 2010, când a primit trofeul “Floarea de colţ”, cel mai important trofeu din branşa colecţionarilor, considerat de aceştia ca fiind “Oscarul colecţionarilor”.
Patima colecţionatului a început datorită unui meci de fotbal la care a participat, dintre Steaua şi Timişoara, la Deva, “atunci am cumpărat două insigne şi parcă aşa mi-au plăcut”. Cu timpul, soţia i-a împărtăşit hobbyul şi îl însoţeşte peste tot, participând şi ea la concursurile locale sau naţionale. Această pasiune pentru obiectele de colecţie i-au adus satisfacţie profesională şi l-au făcut cunoscut în toată ţara.
30 de ani de colecţie
Dintre toate obiectele colecţionate, cea mai impresionantă este colecţia de insigne. Dorel Huh colecţionează insigne în mod organizat din anul 1982, iar în anul 1984 a participat pentru prima dată în cadrul unei competiţii destinate iubitorilor de insigne. Colecţia cea mai promovată şi premiată este cea de insigne ce reprezintă simbolurile cluburilor de fotbal din România. Pe panourile colecţionarului se desfăşoară pentru privitori istoria mai multor echipe de fotbal. Cum era şi normal, colecţia începe cu o cronologie a tuturor echipelor de fotbal din judeţul Hunedoara, care au existat vreodată. De asemenea, în colecţie există şi toate insignele pe care clubul de fotbal arădean ITA, actual UTA, le-a avut. Multe alte echipe şi chiar insigne ale federaţiei sunt prezente în colecţie.
Datorită acestor straşnice colecţii, Dorel Huh colecţionează cu mare admiraţie şi trofeele câştigate în diverse concursuri locale sau naţionale şi articolele care vorbesc despre hobbyul lui. Pasiunea pentru insigne este una documentată, fiecare piesă are povestea ei. Colecţionarul vorbeşte despre insigne ca despre copiii lui. “Nu poţi să faci diferenţă între insigne, e ca şi când ai avea 10 copii, parcă ţi-e mai drag de unul, dar la toţi trebuie să ţii la fel de mult, aşa e şi cu insignele, fiecare are o valoare sentimentală în felul ei”, susţine colecţionarul. Dorel Huh este, datorită pasiunii sale, un adevărat ambasador al comunei Vălişoara. Pe afişele care anunţă expoziţiile sau concursurile de colecţii de insigne, numele localităţii se alătură unor mari nume de oraşe din România, ca Timişoara sau Bucureşti.
Cartele telefonice de colecţie
Impresionantă este şi colecţia de cartele telefonice, care include aproape toate modelele de cartele telefonice emise în România, de la prima din 1993 şi până astăzi. “Îmi lipsesc doar vreo patru bucăţi ca să am completă colecţia”, dar hunedoreanul speră că în timp îşi va reîntregi colecţia. Elementul care face o colecţie unică este vechimea obiectelor sau numărul de exemplare emise. În colecţia de cartele a lui Dorel Huh, există câteva care au apărut pe piaţă în serie de câte 4000 de exemplare, fapt ce le creşte valoarea.
Cărţi sfinte de colecţie
O colecţie nemaiîntâlnită este cea de Biblii, cea mai importantă piesă a acestei colecţii este o Biblie ortodoxă din anul 1910. În colecţie, Dorel Huh a strâns cărţi de rugăciune de la aproape toate cultele religioase din România, fără să facă niciun fel de discriminare.
Pasiunea mea, colecţionatul
Pe lângă aceste impresionante colecţii, în casa hunedoreanului se mai află şi altele mai puţin covenţionale, o mare colecţie de cutii de chibrituri şi brichete care de pe unde, pixuri strânse din campaniile electorale. Pe lângă acestea, mai are şi o amplă colecţie de afişe de la toate competiţiile şi expoziţiile la care a participat împreună cu soţia, şi afişe începând din 2006 de la toate zilele Vălişoarei, organizate în comună.
O dorinţă
Colecţionarul Dorel Huh ar dori să îşi amenajeze în curtea casei un mic muzeu în care să îşi expună pasiunea de o viaţă, dar din lipsă de bani pe moment acest lucru rămâne doar un vis. Nu îşi doreşte un câştig palpabil din acest lucru, are nevoie doar de o mulţumire şi admiraţie sufletească.

Back to top button