“De pază în lanul de pacienți educați.” – Ambulatoriul de specialitate al Spitalului Județean Deva
Preluat, cu mici cenzuri, de pe Facebook, M. D. V.
“6:00. Sună ceasul. F**k! Azi îmi trebuie bon de ordine pentru consult. Bine că în toată amețeală încă nediagnosticată mi-am amintit… Mă îmbrac pe întuneric să nu trezesc puiul de om, scot mașina din curte și o tai spre spital. Dau două ture să găsesc un loc de parcare. Sunt un om educat și nu parchez în locurile rezervate. La a doua tură în jurul spitalului simt cum îmi crește tensiunea. Abandonez mașina la un colț de stradă, pe jumătate de trotuar și îmi spun: ai încercat să fii educată.
Ajung în fața spitalului și tresar. Nu e nimeni. Mă uit la ceas. E 6.40. Să vezi că merge sistemul online de programare și nu mai vine nimeni la fișier! Cu teamă, deschid ușa: înăuntru jumătate de județ! Al doilea F**k al zilei. Sunt cam a nouăzeci și șasea. Bine că nu invers…
Tremur de emoție că nu o să prind bon. La secția mea se dau doar 8 pe zi. După fix 4 persoane asistenta strigă: La Ortopedie nu se mai dau bonuri! Jumătate din coadă oftează, înjură, protestează. Și pleacă. Așa vă trebuie. Auzi, să ai nevoie de consult ortopedic! Tupeu. Educația mea e călcată pe ceafă de gândul pervers al bucuriei: bine că la mine mai sunt bonuri…
Primesc petecul de hârtie salvator! Yes! I am The F**king Winner!(Da! Sunt cea mai norocoasă!) Fug acasă, îmbrac copilul, pun pachetul și îl trimit la școală. Noi credem în educație.
Beau o cafea și mă pregătesc de consult. Iau iar mașina pentru că va trebui să iau copilul de la școală. Și are 2x rucsac azi. Vreo 10 kg. Că educația e grea.
Dau fix patru ture de spital. Nu am unde parca. Las mașina în parcarea unui supermarket, refuz să mai fiu needucată.
Intru val-vârtej într-un spital care azi pute a canalizare. Nu mai pot fi educată pentru că am mirosul foarte sensibil. Ajung la cabinet.
O șleahtă de pensionari educați îmi explică foarte calm și protocolar că ei sunt primii, indiferent de bonul meu. Că generația mea nu are respect și cine știe cum am luat eu bonul…
Sunt calmă. Și educată am fost. Dar tot borăsc de la mirosul de rahat, așa că deschid gura. Se face liniște. Sunt o golancă educată degeaba.
Azi nu mai pot fi Lumină.”
Tot în aceeași zi, ieri 12.11.2019, alt pacient A. M. posta, pe aceeași rețea de socializare micul dejun, pe care l-a primit la Deva:
Ținând cont de faptul că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, câteva grame de unt și miere ar trebui să țină loc de foame până la prânz….
Drept răspuns, la spitalul din Hunedoara, o altă persoană, mai “norocoasă” a primit un ou fiert(care totuși conține proteină) în loc de miere.
