De ce să-ți înveți copilul tehnici de prim-ajutor

Învățarea câtorva principii simple de prim-ajutor are nu numai rolul de a pregăti copiii pentru a se descurca în situațiile de urgență, dar, de asemenea, îi ajută să dezvolte compasiune, stimă de sine, responsabilitate, înțelegerea valorii unei vieți.

Cu toții dorim să ne protejăm copiii de frică și să le permitem să fie „doar copii”, adică să se joace și să crească frumos, să ținem tot ce este înfricoșător departe de ei. Totuși, nu știu dacă protejându-i și ținându-i într-un glob de sticlă nu le facem un rău mai mare. Fenomenele meteorologice, natura și tot ceea ce a atins omul a luat-o razna. Din inconștiența și neglijența noastră. Să nu îți pregătești copilul să știe ce să facă în situații limite, dezastre sau pur și simplu în cele medicale de urgență, mi se pare o înțelegere greșită a ceea ce trebuie să oferim copilului.

De la cea mai frageda vârstă, copiii pot învăța să ceară ajutor și chiar să îl acorde la un nivel de bază. Mintea ascuțită a unui copil, genialitatea lui nu este limitată decât de puterea lui fizică și de starea emoțională. Sau de gândirea noastră limitativă că un copil nu trebuie să știe sau nu poate să facă așa ceva.

Ca și părinte eu cred că avem obligativitatea de a ști să acordăm primul ajutor. Este o responsabilitate față de copii noștri, o dovadă de grijă și respect pentru viața lor și a celor dragi din familie. Iar a învăța copilul tehnici de prim ajutor poate fi la fel de fascinant ca o lecție despre corpul uman. Căci de fapt asta și este. Nu trebuie să etichetăm drept terifiant sau horror învățarea copilului despre primul-ajutor. Este ceva natural, de bun-simț, care poate fi învățat într-un mod lejer, plăcut și eficient.

Lumea în care trăim este ca o imensă sală de clasă pentru copiii noștri. Iar propria noastră atitudine față de orice lucru din această sala imensă de clasă, față de orice ocazie de învățare, ei bine, aceasta ne modelează copilul mai mult decât orice teorie sau curs. Să tratezi copilul cu calm și fără panică atunci când cade și se lovește, să îl înveți tehnici de respirație atunci când simte că spaima îi paralizează simțurile, acestea sunt lecții de viață extrem de importante. Exact cum reacționezi tu atunci când copilul este bolnav, sau se rănește accidental, exact așa va percepe și va reacționa și el mai târziu la astfel de evenimente.

Copiii învață cel mai bine când sunt relaxați și jucăuși. Evită să îi induci anxietate atunci când apare un astfel de eveniment în familie. Un copil poate exprima sau nu anxietatea. Dacă nu știe/nu poate să o exprime, să o „dea afara”, ea se va cuibări adânc în suflețelul lui și va izbucni la suprafața sub diverse forme. Nu sădi semințele fricii și panicii în copilul tău prin reacții identice la evenimente care cer mai degrabă păstrarea calmului și a rațiunii.

O trusă de urgența în familie mi se pare , de asemenea, absolut de neconceput să lipsească. Și copilul să știe de această trusă, să știe ce conține. Joacă-te cu el cu feși, pansamente, folosește ketchup pe post de sânge.

Fă jocuri de rol cu el, în care el este doctorul. Joacă-te cu el „de-a respirația” ține-ți respirația din când în când, ca pacient, și lasă-l să identifice și să detecteze situațiile când tu nu respiri. Fă totul ca o joacă, dar o joacă foarte serioasă și cu implicații majore.

De asemenea, lasă-i la îndemână o carte cu tehnici de prim ajutor desenate. Copilul absoarbe inconștient orice informație. Si dacă printre cărțile lui se va „împiedica”și de această carte, va reține multe lucruri.

Asigură-te că copilul tău știe să ceară ajutor și să descrie situația cât mai clar. Aceste două lucruri sunt de o mare importanță. De asemenea, copilul să știe adresa de acasă, să poată spune adresa. Să știe numărul de telefon la care poate apela (pentru cei mai mărișori) cu mențiunea că trebuie învățați să nu folosească în joacă acele apeluri de urgență. Acum sunt multe telefoane smart care pot fi setate să apese pe o singură tastă prelung și să sune direct la 112.

Când să sune copilul la urgențe? Atunci când copilul vede că adultul nu este apt să ceară ajutor, simte că ceva este rău și este speriat, învață-l să sune la 112. Sau să ceară ajutor ( de multe ori, în caz de dezastre, tehnologia pe care ne bazăm atât de mult „pică” și rămâne tot relaționarea umană).

Investește în pregătirea familiei tale: fă cursuri de prim-ajutor pentru adulți, du-ți copilul la cursuri de prim ajutor adecvate vârstei lui, ia-ți trusa de prim-ajutor.

Focusează-te pe anumite situații specifice familiei tale. Adică, dacă locuiești în apropierea unei ape, învață atât tu cât și copilul în mod special despre semnele înecului și hipotermiei. Dacă locuiești într-o zonă aridă, învață despre insolație și efectele dezastruase ale acesteia dacă nu se iau măsuri. Dacă ai un membru al familiei cu astm, epilepsie, etc învață tu și copilul tău despre acțiuni specifice acestor situații. Copilul să știe să spună despre aceste particularități atunci când sună la 112 sau cere ajutor

Un copil este tot un copil până la urmă. O parte din rolul nostru este de a ne asigura că un copil înțelege că NU trebuie să fie un erou, să preia responsabilități copleșitoare pe umerii lui sau să-și depășească capacitățile.

Deseori, cel mai important lucru pe care trebuie să-l învățăm este să se asigure că poate rămâne în condiții de siguranță. Să îl învățăm și ce NU trebuie să facă atunci când se întâmplă ceva: să nu se arunce într-o apă adâncă să salveze un prieten, să nu intre într-o casă în flăcări după jucăria preferată, sau într-o zonă de cabluri electrice. Să îi ajutăm să înțeleagă că prim – ajutorul de multe ori, la vârsta lor, nu înseamnă să rezolve problema ci să cheme ajutor prin telefon la 112 sau chemând alți adulți.

Nu trebuie să vorbiți cu ei despre lucruri rele care se pot întâmpla. Doar învățați, lăsați-i să-și joace rolul de „doctori” și prin joacă și creativitate, ajutați-i să asimileze informații importante și vitale pentru ei și cei din jurul lor.