Dac-Fest – două zile de istorie vie şi spectaculoasă (GALERIE FOTO)

Ieri s-a încheiat ediţia din acest an a Dac-Fest-ului. De data aceasta, organizatorii au avut de partea lor şi vremea bună (fără vânt puternic, fără ploaie, nici prea frig, nici prea cald), pe lângă invitaţi din străinătate şi unii dintre cei mai buni „reenactori” (pasionaţi care, în tot ceea ce fac, respectă întocmai reţetele unei perioade istorice). Vreme de două zile, platoul de lângă Măgura Uroiului a fost principalul punct de interes al judeţului şi nu numai.

Platoul de la poalele Măgurii Uroiului (Petris – cum se pare că s-a numit locul după ocupaţia romană) a fost frumos, curat şi ordonat. Jos, lângă drum, poliţiştii îi ajutau pe şoferi să-şi găsească un loc de parcare. Zona s-a transformat, de fapt, într-o parcare ordonată, deşi nu există asfalt (nici n-ar fi de dorit), cu atât mai puţin marcaje. Pe platou, scena şi cele două terase mari într-o jumătate, iar cealaltă parte era ocupată de „tabăra antică”. Aici freamătul a fost permanent, două zile la rând.

O „fărâmă” de Dac-Fest

Tabăra antică e alcătuită din corturi asemănătoare celor văzute în filmele cu teme antice, o arenă improvizată, câteva ateliere şi o fortificaţie de lemn (aparţinând taberei dacilor). Într-unul dintre corturi, câteva fetiţe se lasă răsfăţate cu împletituri de păr în stil antic. Ceva mai încolo, în „atelierul gastronomic” se munceşte, de zor. Se prepară de toate, de la „gustarea dacică” formată din pâine cu usturoi, untură şi ceapă, până la deserturi romane, cum ar fi măslinele cu miere. Până sunt gata puii cu unt, smântână şi salvie, curioşii află care sunt, de fapt, „strămoşii” papanaşilor de astăzi. „Li se spune «globi» şi se fac din brânză, griș, miere şi mac. În unele reţete se adaugă şi o adiere de piper, ca potenţator al gustului”, explică Angelica Bălos, arheolog, vicepreşedinte al Asociaţiei „Terra Dacica Aeterna” – organizaţia care este „motorul” Dac-Fest-ului.

Din loc în loc, sunt pancarte în care asociaţia amintită îşi descrie pe scurt scopul existenţei şi-i îndeamnă pe vizitatori să întrebe orice, la fiecare dintre ateliere. Li se va răspunde cu siguranţă. Iar acest lucru se întâmplă. Atelierul de fierărie antică face deliciul fotografilor (amatori sau profesionişti), iar atelierele de prelucrare a lutului şi de ţesătorie sunt invadate, pur şi simplu, de copii. Sunt ca două grădiniţe de weekend, iar gazdele de aici par a fi cele mai obosite dintre toate. Totuşi, dragul de copii şi iubirea pentru istoria adevărată le menţin zâmbetul pe chip.

Atelierele încep să mai piardă din „clienţi” spre după-amiază. În arenă începe „târgul de sclavi”. Se fac oferte „generoase”, de la 10 până la 50 de lei. Se glumeşte des, fără a se „sări calul” deloc. Urmează luptele de gladiatori. Mare parte dintre cei prezenţi duminică au fost la Dac-Fest şi sâmbătă, aşa că ştiu deja noţiunile elementare despre luptătorii antici. O întreagă poveste este reconstituită: „campionul” Crixus este, surprinzător, ucis într-o luptă care a durat mai puţin de un minut, stăpânul „ludus-ului” este supărat că şi-a pierdut cel mai valoros sclav şi-l pune pe cel care l-a ucis să-şi înfrunte fratele, în lupta următoare.

După luptele gladiatorilor, urmează „confruntarea finală”, între daci şi romani. Publicul, mai ales publicul mic, e captivat de tot ce se întâmplă. Dacii câştigă şi-n acest an, pentru că aşa-şi doreşte 80 la sută din audienţă, ca un fel de palidă revanşă în faţa istoriei.

Încă o ediţie completă

Sâmbătă, la „Dac-Fest”, pe lângă demonstraţiile militare, luptele de gladiatori, confruntările daco-romane, dansuri antice şi rezultatele atelierelor antice amenajate pe platou, publicul a avut parte şi de reconstituirea unui ritual antic de căsătorie, urmat de aprinderea „focului sacru” şi de un concert susţinut de trupele „Praf”, „Quas”, „Aspru” şi „Focul Viu”.

Prima parte a zilei de duminică a fost rezervată concursului „Sica de aur”, la care au participat echipe de „amatori” din zonă, iar după-amiaza „târgul de sclavi”, luptele de gladiatori şi „confruntarea finală” dintre daci şi romani au atras atenţia publicului. Seara a fost rezervată unui spectacol folcloric.

Organizatorii „Dac Fest – sub semnul lupului” – ediţia 2016 sunt Consiliul Judeţean Hunedoara, Asociaţia „Terra Dacica Aeterna”, Centrul Cultural şi de Creaţie al oraşului Simeria, Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Hunedoara, Ansamblul Profesionist „Drăgan Muntean”, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara.

Folclor din moşi – strămoşi, „la închidere”

Prezenţa Ansamblului Profesionist „Drăgan Muntean” printre organizatori reprezintă una dintre premierele produse în acest an la „Dac-Fest”. Orchestra ansamblului, dirijată de prof. George Cîlţea, şi soliştii Cristian Fodor, Ciprian Roman, Lorena Pascu şi Ovidiu Olari au „încheiat” oficial ediţia din acest an. „Noi am mai fost prezenţi la Dac-Fest cu doi ani în urmă, dar, de data aceasta, suntem în calitate de parteneri – organizatori. Ne bucură acest statut, cum ne bucură mai ales faptul că putem aduce folclorul adevărat într-un loc atât de încărcat de istorie, cum este Măgura Uroiului, la o manifestare cu totul şi cu totul specială pentru orice român”, mărturiseşte Cristian Fodor.