glasul-hd.ro Web analytics

Reportaj

Botezul Domnului, o sărbătoare a purificării și „spălării” spirituale

Boboteaza, ca prima sărbătoare importantă a anului, este una dintre zilele de care se leagă o serie de obiceiuri şi practici ce au rolul de a influenţa soarta omului în anul care tocmai începe. Ritualurile și obiceiurile sunt în strânsă legătură cu simbolurile creștine la care se referă această zi.

Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă și catolică. Ea încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit „Teofanie” sau „Epifanie”, care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi. Creștinii occidentali comemorează în primul rând (dar nu numai) vizita magilor la nașterea Pruncului Iisus și astfel manifestarea fizică a lui Iisus către Neamuri. Ortodocșii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului).2

Sfințirea apelor

În localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau pe țărmul mării, se obișnuiește ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flăcăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele și casele. Această tradiție face parte din multe altele în legătură cu Boboteaza, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare preluate în creștinism din tradițiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și  focului. Boboteaza este astfel și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor de forțele răului. Acum se colindă, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, căpătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curățire și de îndepărtare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.

Amestec de obiceiuri păgâne și creștine

3În satele de pe valea Crișului Alb, pentru a-şi putea visa ursitul, fetele obişnuiesc ca în ajunul Bobotezei să „ajuneze”. Unele ţin post negru, adică nu mănâncă nimic până la asfinţitul soarelui. Doar postul le poate ajuta ca în noaptea dintre Ajun şi Bobotează să-şi viseze ursitul. În ziua de Ajun trece şi preotul pe la fiecare casă cu „Boboteaza”. Casele sunt astfel sfinţite şi curăţate de toate relele şi „mizeria” spirituală adunată în lungul anului trecut. Familiile care le locuiesc pot astfel începe un an nou, într-o casă curăţată, sfinţită. Întreaga familie obişnuieşte să-l aştepte pe preot. Femeile pun sub preşuri, lângă pragul uşii, diferite grăunţe, cu credinţa că trecând preotul peste ele, vor avea recolte bogate în acel an. În cazul în care nu au mâncat nimic în acea zi, membrii familiei vor bea apă sfinţită din doniţa preotului. Pentru fetele care doresc să-şi viseze ursitul, preotul lasă un fir de busuioc, din mănunchiul de busuioc cu care stropeşte casele. Acest fir de busuioc, seara înainte de culcare, fetele şi-l pun sub pernă.

Obiceiuri aparte de Bobotează se păstrează în Boșorod

4De Bobotează, fiecare familie din Boşorod are trimis la biserică cel puţin pe unul dintre membri. Acesta are misiunea de a se întoarce acasă cu câţiva litri buni de apă sfinţită. „E nevoie de destul de multă apă sfinţită, pentru că, după slujbă, mergem acasă şi stropim gospodăria şi animalele din gospodărie, ca să fie ferite de boli şi de toate cele rele. Apoi, pe parcursul anului, mai avem nevoie de apă sfinţită la unele sărbători, ori atunci când vreunul din casă se îmbolnăveşte”, explică unul dintre bătrânii satului. Sfinţirea apei nu se face însă la Biserică, ci pe malul pârâului ce trece prin sat. S-a făcut şi-n vremurile opresiunii comuniştilor, se face şi acum. După slujbă, se scot prapurii din Biserică, iar toţi credincioşii se încolonează frumos şi fac o scurtă plimbare până la râul ce trece prin sat. „Era şi păcat să nu facem slujba la râu, pentru că e aici, la doi paşi. În plus, Isus într-un râu a fost botezat, nu?”, spune preotul localității. La apă purtătorii prapurilor înmoaie crucile din vârf de câteva ori în râu, după care preotul începe slujba de sfinţire a apei. Credincioşii se aliniază de o parte şi de cealaltă a unei mese puse aproape de râu, iar fiecare, la picioare, are câte o găletuţă cu apă ce aşteaptă să fie sfinţită. Fiecare găletuţă e frumos împodobită cu flori şi cu busuioc.

Respectul menţine şi vechile obiceiuri

În noaptea dinaintea Bobotezei, la fel ca-n alte sate hunedorene, fetele din Boşorod îşi pun sub pernă busuioc, în speranţa că-l vor afla în vis pe cel cu care se vor mărita. Unele iau obiceiul ca pe o glumă. Altele chiar cred în el. Bătrânii din Boşorod spun că aici se mai practică şi un alt obicei prin care fetele încearcă să afle însuşirile celui cu care se vor mărita.  În seara de Bobotează, pentru tinerii din Boşorod se sfârşeşte seria de petreceri a sezonului de iarnă, serie începută de la finele anului trecut. Cu banii adunaţi din colindat, căluşerii organizează petrecerea de Crăciun, dar şi pe cea de Anul Nou. De Bobotează fetele sunt cele care trebuie să vină de acasă cu bucate şi ţuică pentru ca ultima petrecere a sezonului şi prima a Noului An să fie aşa cum trebuie.